Secretul profitului din "apă vie"

Institutul pentru Tehnologii Criogenice de lângă Râmnicu Vâlcea produce tone de apă fără deuteriu, denumită şi „apă vie". Apa miraculoasă se vinde cu 10 dolari/litru, iar comenzile depăşesc capacitatea de producţie.

Cum se fac bani din cercetare aplicată în plină criză

De la o producţie anuală de 150 tone de apă sărăcită în deuteriu (denumită popular, datorită proprietăţilor sale în medicină şi „apa vie") Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice-ICSI Râmnicu Valcea urmează să ajungă în 2011 la o capacitate de 1.000 tone/an. Creşterea producţiei şi îmbunătăţirile tehnologice sunt demarate chiar în plină criză economică care însă nu a afectat şi activităţile institutului.

Foto: Florin Esanu

Cercetătorii de la ICSI au zeci de proiecte de cercetare în lucru, comenzi nenumărate şi brevete de finalizat. Deşi în alte unităţi de cercetare problemele sunt nenumărate, la ICSI salariul mediu este de peste 3.000 lei, iar condiţiile de lucru sunt impecabile. "Banul investit la timp în cercetare aduce avantaje deosebite chiar şi în criză", ne-a spus directorul general al Institutului pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice, prof. univ. dr. Ioan Ştefănescu. ICSI este, de fapt, fosta Uzină G, înfiinţată în 1970, o unitate pilot de cercetare în tehnologii avansate şi care avea drept scop producţia de apă grea.

Istoria Uzinei G este plină de legende, Securitatea, dar şi Serviciul de Informaţii Externe ocupându-se informativ şi operativ atât de activităţile desfăşurate aici, cât şi de personal, uneori.

„Am fost prezent în institut de când s-a înfiinţat. Când mergeam în străinătate era necesar să spun că amplasamentul uzinei era fie în Timişoara, fie la Cluj", îşi aminteşte Ioan Ştefănescu. De altfel, referiri la importanţa acestui institut „cu amplasament secret" au făcut în perioada post decembristă, generalii Mihai Pacepa şi Victor Athanasie Stănculescu.

Şi în prezent, activităţile de cercetare avansată de la acest institut, împart amplasamentul în două zone. O zonă cu acces liber pentru angajaţi şi o zonă protejată, aflată sub pază severă şi unde accesul este strict limitat şi controlat de zeci de camere de luat vederi. Institutul din exterior arată ca o fortăreaţă, cu două rânduri de sârmă ghimpată, o măsură de siguranţă impusă de autorităţile internaţionale din domeniul nuclear. După Revoluţie, din anumite raţiuni strategice, producţia de apă grea de la ICSI s-a mutat la Drobeta-Turnu Severin. În urma cercetărilor efectuate de specialişti, în 1995 s-a elaborat o tehnologie originală de obţinere a apei sărăcite în deuteriu. Produsul a obţinut zeci de medalii de aur la saloanele internaţionale de inventică.

„La un moment dat a apărut la anunţuri, în presă o cerere pentru câteva sute de tone de apă sărăcită în deuteriu. Ne-am interesat şi am aflat că proprietăţile acestei ape erau cercetate în laboratoare. În 2000 am vândut prima tonă. În mai multe ţări se făceau cercetări medicale şi de alte natură în legătură cu proprietăţile miraculoase ale acestei ape. Este denumită şi «apa vie».

În anumite clinici din străinătate, dar şi la noi, de exemplu la Spitalul Militar, apa vie face obiectul unor importante cercetări în tratatrea cancerului şi a unor afecţiuni dermatologice. Rezultatele sunt spectaculoase. Mi-am adus aminte că la ţară oamenii se spală pe faţă cu roua de pe viţa de vie şi se spune că te întinereşte. Ei bine, aceea este o apă cu conţinut redus de deuteriu, pe care noi o obţinem însă în cantităţi industiale, cu un conţinut infim de deuteriu. Nu există în lume o altă capacitate de producţie de nivelul nostru, nici calitativ, nici cantitativ."

Secretul profitului din apă sărăcită în deuteriu

Institutul a obţinut un milion de euro după ce a dat dreptul de comercializare a apei, sub denumirea „Qlarivia", către firma Mecro System şi mai obţine redevenţe de încă 400.000 de euro destinate măririi capacităţii de producţie. Apa se vinde cu peste 10 dolari/litru în România. În alte ţări, precum Japonia. Ungaria, SUA şi Canada, «apa vie» se vinde cu zecile de tone şi cererea este în creştere. Recent, o delegaţie de la NASA a vizitat institutul, interesul fiind tot pentru „apa vie".

Articol aparut in ziarul Romania libera din 30 august 2010; Autor: Romulus Cristea

Sabotati ziarul Romania libera (I)

Ziarul România liberă "a uitat" să-mi mai plăteasca salariile începând din luna februarie. Se mai adaugă munca "la negru", prestată pentru Medien Holding, pentru mai multe suplimente ale ziarului România libera şi pentru care banii s-au încasat, dar nu s-au virat şi pentru ziarişti. Eu o consider o escrocherie, ca să nu o numesc mizerie. Sunt uimit sa văd acum un "protest" al colegilor, dar care au stat impasibili când vedeau cum sunt escrocat de ziarul la care lucram de 23 de ani (din 1990). Colegii "răzvrătiţi" nu au scos niciun cuvânt când vedeau că eu, de luni si luni de zile, prestam pe gratis. În schimb, colegii jurnalişti îşi încasau salariile pe drepturi de autor sau lanegru, cu banuţii număraţi ca la frizer, în mână (eu am preferat sa lucrez legal, în schimb).
În plus, am mai descoperit că nici asigurările nu sunt plătite de doi ani de zile. ITM-ul are acum de lucru si cu România liberă, dar şi cu proprii angajaţi "unşi".

Nu-mi rămâne decât să-i rog pe cei care mai au bun simţ să saboteze acest ziar (România liberă, dar şi Academia Caţavencu care face parte din trust, deşi tirajele nu mai sunt auditate de BRATT), adică pur şi simplu să nu-şi mai facă abonamente şi să nu-l mai citească, dar nici să nu mai deschidă pagina lor de web. E suficient doar atât. Nesimţirea a fost maximă. Altceva nu a mai rămas de făcut! Doar aşa mai puteţi dovedi puţină solidaritate cu ziaristii escrocaţi. Altfel umpleţi în continuare buzunarele lui Adamescu & Co care sfidează jurnaliştii escrocaţi. Adamescu continua să vină la birou fie cu Rolls Royce, fie în Maybach, în timp ce ziariştii sunt rupţi de foame de luni de zile. Un trabuc pe care-l fumează zilnic Dan Adamescu costă cât salariul neplătit de luni de zile al unui junalist. Un individ cu moralitate diminuată, discutabilă şi care a adus ziarul în stadiul în care se află astăzi. La zero barat, un ziar neauditat si aproape inexistent.

          Cum am fost escrocat de ziarul România liberă

Ce să vă mai spun? Că am aflat că nu am şansa să recuperez nimic de la societate. Totul a fost spoliat şi mătraşit. "Actorii-dirijori" sunt indicaţi şi arătaţi cu degetul în persoana directorului general Adrian Rus (care cerşea imperativ de la redactori redirecţionarea impozitelor către ONG-urile proprii, afirmând-halal model de părinte- că are de cumpărat fân pentru caii fiicei şi bascheţi pentru băiatul de la liceu )  şi a directorului economic Dan Sabău. Despre Găbi Gheorghiţa Barbu, şefa de la personal care malversaţioneză şi ştate, nu va pot spune decât ce ştie toată lumea. Discutăm de o semianalfabeta şi abia aştept ca în zilele următoare să public scrisorile electronice primite de la aceasta. Pentru fapt divers, i se spune în redacţie, "Miau-Legat" sau "Servitoarea". Surpriza vine în viitorul apropiat. Cu probe si documente. La poliţie unii deja au dat cu subsemnatul, alţii aşteaptă mandatul de aducere, aşa cum de altfel a auzit direct şi Alexander Adamescu.

La Poliţie şi Parchet sunt, în prezent, instrumentate câteva dosare privind situaţia de la România liberă. De exemplu, la Secţia 9 Poliţie Mai sunt şi nişte procese pe rol. Sper ca lucrurile să fie soluţionate în curând.

Mai am de adăugat însă ceva. Ziarul România liberă îmi plătea un "fantastic" salariu de 1.800 lei, un fel de pedeapsa pentru faptul că am refuzat să lucrez ilegal "la negru" sau pe drepturi de autor. În schimb, colegii, 99,99%, care în prezent plâng pe la colţuri, primeau 3.500-6.000 de lei lunar drept răsplată pentru"fentarea" legii prin aşa-zise drepturi de autor sau plată pe ştate de aruncat la coş.

* Voi publica cât de curând lista cu firmele, politicienii si oamenii de afaceri care au beneficiat indirect de munca mea, neplatită de angajator. O astfel de firma, de exemplu, este compania care imbuteliază apa minerală Borsec.

** Cititi alte cateva zeci de comentarii la materialul de mai sus, pe pagina mea de la Facebook:

https://www.facebook.com/romuluscristea

Va urma

Repartitoarele pentru caldura sunt o pacaleala. Contoarele sunt solutia

Expertul în programe energetice, Tudor Popescu, a declarat în cadrul ediţiei din 1 februarie a emisiunii Dezbaterile RL că repartitoarele sunt doar un mod de a păcăli contribuabilii. În schimb, soluţia pentru scăderea costurilor la întreţinere o reprezintă contoarele.

Tudor Popescu, fost director al Agenţiei Municipale pentru Eficientizare şi Reglementare în domeniul Energiei Bucureşti (AMEREB), discută cu Romulus Cristea despre principalele motive pentru care preţurile la întreţinere sunt în continuă creştere.

Repartitoarele pentru caldura sunt o pacaleala...., posted with vodpod

* Vezi şi Soluţiile lui Popescu pentru reducerea facturii la întreţinere: bazine construite de Udrea, gospodari capabili şi contoare de căldură

Cine raspunde pentru datoriile la stat

Codul fiscal. Fiscul bagă spaima în administratori

Statul încearcă să rezolve problema firmelor-fantomă, însă astfel îi încurajează pe patroni să declare falimentul mai uşor.

Romulus Cristea

Firmele sau persoanele fizice care preiau de la debitori insolvabili active la preţuri „discutabile" vor răspunde în solidar, potrivit ordonanţei de urgenţă privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale (nr. 54/ 2010). Aceasta aduce modificări şi completări Codului de Procedură Fiscală, precizând categoriile de persoane fizice sau juridice care răspund în solidar cu debitorul declarat insolvabil. Astfel, sunt vizate firmele aflate în legătură cu debitorul şi care au preluat în proporţie semnificativă activele, personalul şi partenerii comerciali, continuând activitatea acestuia sub altă identitate. De asemenea, pentru debitorii declaraţi insolvabili vor răspunde în solidar şi administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului. Tot împreună cu debitorul vor fi traşi la răspundere şi administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate. Decizia investitorilor străini de a-şi plasa resursele în România ar putea să fie influenţată de aceste măsuri, susţin experţii fiscali.

Avocatul Gabriel Biriş, expert fiscal, consideră că legea explică clar care sunt persoanele fizice şi juridice care răspund, în anumite condiţii, solidar cu debitorul, însă va exista tendinţa ca, de exemplu, administratorii să se protejeze de riscuri şi să devină mult mai prudenţi. „Pentru a evita o posibilă angajare a răspunderii solidare, este posibil ca administratorii să prioritizeze plata obligaţiilor bugetare, Fiscul devenind astfel privilegiat în faţa altor creditori. Este însă bine că legea a păstrat noţiunea de rea-credinţă şi ea trebuie dovedită în instanţă", ne-a declarat Biriş. Prin noile modificări din Codul de procedură fiscală, administratorul devine al doilea debitor pentru toată suma pretinsă. Exista obligaţia răspunderii în solidar a administratorului şi în vechea formă a Codului de procedură fiscală, însă la finalul procedurii, care putea dura şi trei-patru ani, potrivit avocatului Gheorghe Piperea. „Insolvenţa nu e declarată de tribunal ci de un «controlor fiscal». Se ajunge în situaţia în care se plăteşte ce stabileşte «controlorul fiscal», exclusiv către Fisc, poate fără să se verifice dacă activele sunt suficiente pentru achitări", spune Piperea.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 8 iulie 2010
Foto: Romania libera

Ce consecinte are graba Guvernului

Casa de marcat pierde startul TVA

În doar trei zile, casele de marcat şi programele de gestiune şi contabilitate vor trebui să fie adaptate pentru schimbarea cotei de TVA.

Romulus Cristea

Măsura adoptată de Guvern de majo­ra­re a TVA de la 19% la 24% începând din 1 iulie dă bătăi de cap atât utilizatorilor, agenţilor economici, dar şi companiilor care comercializează şi asigură service-ul pentru casele de marcat şi programele de gestiune. Numai în Bu­cu­reşti, la Direcţia Finanţelor Publice sunt înregistrate 120.000 de case de marcat, însă doar jumătate din acestea sunt funcţionale, potrivit reprezentanţilor companiilor de profil.

Modificările care vor trebui făcute pentru a înregistra noua cotă mărită de TVA la aparatele de marcat fiscale se realizează din meniul dispozitivului, însă fără o îndrumare directă din partea unui specialist, utilizatorul poate întâmpina unele greutăţi, mai ales dacă e voba de persoane fără aptitudini tehnice.

Doar 25% din casele de marcat au service asigurat

„Ne-am mobilizat să facem faţă valului de cereri care va veni din partea clienţilor care au case de marcat. Reprezentanţii companiilor din domeniu au avut recent o întrunire şi pe această temă. Pe cei care au deja un contract de service îi vom îndruma rapid, vom trimite e-mail-uri cu setările necesare, pot fi consiliaţi şi telefonic, dar şi pe teren. O problemă va fi cu cei care nu au contracte de service şi modificările de meniu se vor face contracost sau prin încheierea unui contract nou de service. Serviciul va fi asigurat pe principiul primul venit, primul servit. Cu siguranţă va fi oarecare înghesuială. În general, din datele pe care le avem, estimăm că probabil doar un sfert din totalul caselor de marcat din ţară au service de specialitate asigurat", ne-a declarat Alexandru Lembrău, administratorul companiei de aparatură fiscală Sedona.

Clienţii care deţin case de marcat au început deja să înroşească firele telefoanelor pentru a se informa şi pentru a solicita asistenţă în legătură cu modificările ce trebuie aduse la acasele de marcat fiscale. „Au fost zeci de telefoane într-o singură dimineaţă. Utilizatorii trebuie să se adreseze companiilor de aparatură fiscală avizate de Ministerul Finanţelor. După ce se operează modificările propriu-zise la casele de marcat, trebuie făcute obligatoriu şi menţiuni în registrul de intervenţie, un fel de document pe care agentul fiscal este obligat să îl deţină", a precizat Ovidiu Toderel, de la Sedona.

Filmuleţe pentru utilizatorii de softuri de gestiune

În cazul programelor de gestiune şi contabilitate, modificarea valorii TVA este mai uşor de realizat. Pentru programele de gestiune nu e nevoie de un aviz special de la Ministerul Finan­ţelor. Site-urile companiilor de profil au postate chiar în deschidere anunţuri referitoare la aceste modificări. „Utilizatorii acestor programe beneficiază încă de la cumpărarea programelor de consultanţă gratuită şi instruire. Apoi se poate face un abonament pentru contract de service care are trei componente: asistenţă telefonică, upgrade, conectare de la distanţă cu programatorii noştri. Programele noastre au fost prevăzute pentru astfel de cazuri de modificare de TVA. În perioada imediat următoare vom trimite clienţilor noştri şi vom posta pe site un filmuleţ prin care îi vom îndruma să opereze modificările necesare", a precizat Marius Vetrici, director la Soft Mentor.

La nivelul întregii ţări sunt aproximativ 100 de companii care livrează softuri de gestiune şi contabilitate. Reprezentanţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nu au putut fi contactaţi în timp util pentru informaţii în legătură cu procedura de schimbare a caselor de marcat şi a soft-urilor de gestiune.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 29 iunie 2010

Foto: Romania libera / Florin Esanu

Croitoru: 500.000 de bugetari stau degeaba

Profesorii şi medicii reprezintă mai puţin de jumătate din angajaţii de la stat. 

Romulus Cristea

Chiar dacă estimările din ultima perioadă indică că în sectorul bugetar ar fi angajaţi 100.000-200.000 de oameni a căror productivitate a muncii este foarte redusă, situaţia reală se referă la 500.000 de oameni care „nu au ce să facă în sectorul bugetar", potrivit declaraţiilor lui Lucian Croitoru făcute în cadrul unei întâlniri cu doctoranzii de la Academia de Studii Economice

.

Consilierul guvernatorului BNR, citat de Mediafax, consideră că principala preocupare a Guvernului trebuie s-o reprezinte „curăţarea bugetului", care în momentul de faţă este plin de „foarte multe mizerii". Aproape jumătate din angajaţii din sectorul bugetar lucrează în administraţia publică centrală, în principal în instituţii finanţate integral de la bugetul de stat, iar cele mai puţine posturi sunt ocupate în sistemul de sănătate şi universităţi (sub jumătate din total), conform unui document al Ministerului Finanţelor elaborat în ultimul trimestru din 2009. În luna martie, numărul total de posturi ocupate în sectorul bugetar se ridică la 1.360.376 persoane, dintre care 674.051 în administraţia publică centrală şi 686.325 în administraţia locală.

„Stimulentele" din administraţie: 1,1 miliarde lei

Fondul de stimulente rezervat angajaţilor din instituţii publice a depăşit anul trecut 1,1 miliarde lei, pentru un număr mediu total de 336.648 posturi plătite, fără ca nivelul câştigului salarial mediu brut total să scadă în majoritatea instituţiilor sub 3.000 lei. Cel mai mare fond de stimulente a fost în Ministerul Finanţelor (890,7 milioane lei) şi Ministerul Muncii (213,2 milioane lei). Un fond important de stimulente a fost achitat şi în Ministerul Mediului (13,99 milioane lei). Stimulente au fost plătite unor angajaţi ale căror câştiguri salariale medii brute nu au scăzut în cele mai multe cazuri sub 3.000 lei, ci au urcat şi până la 9.700 lei. Cele mai mari câştiguri salariale medii brute din instituţii care au rezervat astfel de fonduri de stimulente sunt indicate pentru Consiliul Superior al Magistraturii (9.771 lei), Înalta Curte de Casaţie (8.753 lei), Curtea de Conturi (6.255 lei), Ministerul Public (6.002 lei), Ministerul Justiţiei (4.626 lei), Secretariatul General al Guvernului (3.209 lei), Ministerul Administraţiei şi Internelor (3.161 lei). Fondul total de salarii la nivelul instituţiilor publice a depăşit 12,4 miliarde lei.

În următorii ani, 250.000 de bugetari mai puţin

Din totalul posturilor din sectorul bugetar, 389.910 sunt ocupate în educaţie şi 194.886 în sănătate, în timp ce în instituţii administrative lucrează 410.926 persoane la nivel central şi 364.654 persoane la nivel local. Numărul total al angajaţilor cu statut de funcţionari publici este de 148.000. „Numărul bugetarilor cu statut de funcţionari publici nu depăşeşte 148.000, iar în ultimii ani 18.000 de funcţionari au ieşit din sistem. Din totalul bugetarilor, funcţionarii reprezintă 10%. În ultima perioadă, au fost disponibilizaţi funcţionari publici din instituţii precum Inspecţia Muncii şi Protecţia Consumatorilor", ne-a declarat Liviu Toader, vice-preşedintele Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici. Peste 140.000 de angajaţi din sectorul public vor fi disponibilizaţi până la începutul anului viitor, pentru a menţine cheltuielile de personal în 2011 în limitele convenite cu FMI. Şeful misiunii FMI, Jeffrey Franks, a declarat, luni, că personalul din sectorul public ar trebui să scadă pe termen mediu, în următorii ani, cu 250.000 de salariaţi, respectiv o reducere similară angajărilor suplimentare din perioada 2006-2008.

1.200 euro, pensia medie pentru „speciali"

Guvernul plăteşte lunar pensii medii de serviciu în cuantum cuprins între 1.176 lei şi 9.182 lei pentru un număr de peste 8.340 parlamentari, diplomaţi, magistraţi etc. Statul cheltuieşte anual 120 milioane euro pentru plata pensiilor speciale către 8.342 persoane, reprezentând 0,14% din totalul pensionarilor. Astfel, pensia medie lunară pentru categoriile „speciale" este de aproape 1.200 euro. Din totalul beneficiarilor, 694 sunt diplomaţi, care încasează o pensie medie de 4.270 lei, 1.737 sunt foşti angajaţi din industria aeronautică, cu o pensie medie de până la 9.182 lei, iar 511 sunt parlamentari, cu o pensie de 3.634 lei.

Distribuţia bugetarilor:

instituţii finanţate integral de la bugetul: 345.681 salariaţi

instituţii finanţate integral din bugetul asigurărilor sociale: 10.575 salariaţi

instituţii subvenţionate din bugetul de stat: 39.123 salariaţi

unităţi sanitare finanţate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate: 194.886 salariaţi

universităţi de stat: 68.239 salariaţi

învăţământul preuniversitar: 321.671 salariaţi

autorităţi executive locale: 298. 281. salariaţi

Articol aparut in ziarul Romania libera din 14 mai 2010

Foto: Romania libera

Intretinerea la bloc, de 2,5 ori mai scumpa

Măsuri. Statul nu va mai subvenţiona gigacaloria

Intenţia autorităţilor de a elimina subvenţia pentru încălzire va creşte de 2,5 ori costurile cu întreţinerea la bloc, iar numărul restanţierilor se va dubla, până la aproape 70%.

Romulus Cristea

„Numărul debranşărilor de la reţeaua de termoficare va creşte accelerat, mai ales că un număr mare de proprietari au repartitoare şi robinete de închidere, după care ne vom  confrunta cu un val de restanţieri care nu vor mai avea posibilitatea să-şi plătească facturile, dacă  subvenţionarea căldurii va fi eliminată", ne-a declarat Ion Stan, preşedintele Uniunii Asociaţiilor de Proprietari din Prahova. Reprezentanţii proprietarilor de apartamente susţin că locatarii vor utiliza metode alternative de încălzire a locuinţei (reşouri sau sobe cu gaz), iar pentru încălzirea apei calde, rezistenţe electrice instant, pentru a evita să acumuleze la întreţinere sume mari

care nu pot fi acoperite. În Bucureşti, scoaterea subvenţiei va însemna plata a 300 lei/gigacaloria, în loc de 119 lei cât plătea, până acum, locatarul de la bloc.

„Vom avea o creştere a întreţinerii cu 150%, ceea ce ar însemna o criză socială şi economică fără precedent, pericolul major fiind sistarea căldurii şi a apei calde pentru 1,2 milioane de locuitori din Capitală".

Va creşte numărul restanţierilor

„Dacă în prezent numărul restanţierilor este de 30-40%, în condiţiile anunţate va trebui să ne aşteptăm ca numărul acestora să crească la 60-70%", a precizat Radu Opaina, reprezentantul Federaţiei Asociaţiilor 
de Proprietari din România 
(FAPR). Subvenţia la căldură şi apă caldă este formată din două componente distincte. Pentru toţi locatarii care beneficiază de reţeaua centrală de termoficare, Guvernul subvenţionează la furnizor aproape jumătate din cantitatea necesară de combustibil (păcură, gaze

sau cărbune, în funcţie de situaţie). Apoi, pentru categoriile defavorizate care nu pot acoperi din venituri costurile de întreţinere la apă caldă şi căldură, se mai asigură un ajutor bănesc prin consiliile locale. Aproape jumătate din locatarii de la bloc sunt astăzi în situaţia de a fi sprijiniţi de autorităţi cu ajutoare pentru încălzire. Radu Opaina susţine însă că, de la data când a fost legiferată, subvenţia a fost acordată furnizorului de energie

termică, şi nu populaţiei.

„Subvenţia a fost acordată furnizorului în scopul de a fi ajutat de către stat să se reformeze, reorganizeze, eficientizeze, timp în care subvenţia să fie redusă treptat în ritmul modernizării şi eficientizării sistemului centralizat de termoficare prin eliminarea pierderilor din sistem (cheltuieli nejustificate, pierderi tehnologice şi
financiare etc.). Practic, subvenţia trebuia să se reducă prin reducerea cheltuielilor furnizorului, implicit a preţului final al gigacaloriei, ca rezultat al eficientizării sistemului", a mai menţionat Opaina. Cinci luni din an, în anotimpurile friguroase, când se livrează agent termic, costurile cu încălzirea reprezintă circa 80% din factura de întreţinere. În perioada caldă, când se livrează doar apă caldă, costurile cu gigacaloria reprezintă 20-25% din factură, însă în cazul eliminării subvenţiei vor ajunge la 50%.  În iarna 2009-2010, întreţinerea la două camere în Bucureşti a fost de circa 200 lei, iar la trei camere - 300 lei.  Dacă se va elimina subvenţia, întreţinerea la iarnă va deveni 500 lei la două camere, respectiv 750 lei la trei camere.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 12 mai 2010

Foto: Romania libera

  

Ce ne poate aduce creşterea taxelor

FINANŢE PUBLICE. FMI anunţă într-o săptămână cum vor arăta impozitele în România

În timp ce unii analişti susţin că majorarea TVA va avea efecte pozitive, temperând consumul, alţii spun că va avea consecinţe negative: frânarea creşterii economice şi accentuarea recesiunii. Cât despre majorarea cotei unice, şi unii şi ceilalţi spun că este o greşeală.

Romulus Cristea

Potrivit unor surse, impozitul pe venituri şi cel pe profit ar urma să crească la 20%, iar TVA - la 24% sau 25%. Prognoza de scădere economică a României în acest an  şi estimările privind posibile ajustări şi mai mult în jos ar putea implica măsuri suplimentare de creştere a încasărilor şi de reducere a cheltuielilor bugetare. Deşi ministrul Finanţelor a declarat marţi că încearcă să nu modifice actualul nivel al taxelor, alte surse guvernamentale sugerează că, în urma discuţiilor cu FMI, va exista un pachet de măsuri financiare care va include  o majoare a cotei unice şi a TVA. „Sunt tot felul de variante. Aud şi eu de la televizor. Avem şi noi va­­riantele noastre.  Am spus că încercăm să nu modificăm taxele", a afirmat marţi ministrul Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu, după ce, cu o zi în urmă, a menţionat că una dintre analizele discutate cu echipa FMI prezentă la Bucureşti indică scăderea economiei şi în acest an, fără a fi stabilită însă o estimare finală.

În schimb, alte surse guverna­mentale sugerează că, „în şase-şapte zile, Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI la Bucureşti, va  anunţa pachetul de măsuri financiare", care este posibil să includă şi majorarea cotei unice şi a TVA. „Deciziile nu sunt încă luate, sunt calcule făcute, încă se lucrează", potrivit sursei guvernamentale. De asemenea, potrivit unei ştiri NewsIn care citează tot o sursă guvernamentală, Fondul Monetar Internaţional s-a arătat inflexibil în discuţiile cu Guvernul din zilele acestea şi a cerut majorarea cotei unice la 20% şi a TVA la 25%. În replică, ministrul Finanţelor a precizat miercuri că „se discută mai multe variante, s-au discutat şi ieri, şi alaltăieri", negând însă că ar fi fost propusă creşterea TVA de la 19% la 25%.
Dezavantaj pe termen scurt
Analistul economic Ilie Şerbă­nescu consideră că nu vor fi efecte deosebite prin aplicarea unor măsuri precum creşterea taxelor şi impozitelor sau majorarea TVA, pentru că oricum avem o cădere economică. „Nici creşterea TVA, nici mărirea impozitelor nu vor avea un efect devastator în economie. Însă mărirea TVA e de preferat, în defavoarea majorării taxelor, mai ales dacă ţinem seama că boala pricipală în economie este supraconsumul. Mărirea TVA e inevitabilă şi cea mai puţin costisitoare. E absurd, se consumă mai mai mult decât e normal în raport cu producţia, comparat cu veniturile. Creşterea TVA ar pondera consumul şi, în final, s-ar mai corecta deficitul  extern. Cu cât consumul va fi mai mic, vom obţine ceea ce, de altfel, e nevoie, un deficit extern mai mic", a declarat Şerbănescu. În schimb, profesorul de economie Daniel Dăianu apreciază că, deşi, aparent, astfel de măsuri pot stabili un echilibru peste câţiva ani, pe termen scurt reprezintă un dezavantaj, în cazul unor ţări precum Grecia, Portugalia şi chiar Ungaria creşterea economică fiind frânată, accentuând recesiunea.
„O asemenea măsură ar fi expresia faptului că execuţia bugetară prefigurează un deficit bugetar mult mai mare decât cel avut în vedere iniţial. E o măsură extremă, iar discuţiile sunt anevoioase. Asemenea măsuri sunt prociclice, nu vor ajuta, deşi încearcă restabilirea unui echilibru bugetar. Pe termen scurt, astfel de măsuri vor menţine economia în recesiune, nu vom avea creştere. De fapt, astfel de măsuri realizează un transfer de resurse de la gospodării şi organizaţii economice la bugetul public. Aparent, e un beneficiu, poate peste o perioadă de timp, poate peste câţiva ani ele vor restabili un echilibru. Pe termen scurt constituie un dezavantaj. S-a văzut că în Grecia, Portugalia, Irlanda şi chiar în Ungaria, unde s-au aplicat măsuri care să conducă la reducerea deficitului bugetar, s-a pus frână creşterii economice şi au accentuat recesiunea", menţionează profesorul Dăianu.
S-a cumpărat mai puţin şi fără creşterea TVA
FMI a anunţat, înainte de începerea discuţiilor privind a patra evaluare a acordului stand-by, că a modificat prognoza de creştere economică a României în acest an de la 1,3% la 0,8%. Reprezentanţii opoziţiei au distribuit presei un document de lucru care prezintă mai multe variante de creştere a impozitului pe profit, de la 16% la 25%, respectiv pentru companiile care au avut în anul precedent un profit de 20 milioane lei sau 40 milioane lei, precum şi pentru firmele cu o rată a rentabilităţii mai mare de 9% sau peste 15%. Crin Antonescu, preşedintele PNL, a declarat la începutul acestei săptămâni că  Guvernul intenţionează să desfiinţeze cota unică de impozitare, introducând un impozit lunar de 25% asupra veniturilor de peste 4.000 de lei, să majoreze impozitul pe profit la 25% şi să dubleze valoarea taxelor şi impozitelor locale.
Reprezentanţii oamenilor de afaceri spun că deocamdată nu există nici un document oficial care să prezinte calcule referitoare la efectele majorării TVA sau ale desfiinţării cotei unice, iar creşterea impozitului pe profit nu ar aduce sume mari la buget. „Nu există deocamdată nici un document oficial care să documenteze care vor fi, de exemplu,  încasările la buget din majorarea TVA. Teoretic, ar fi mai avantajos să se aplice o majorare de TVA şi să s    e păstreze actualul nivel al impozitelor. Însă trebuie avut în vedere că supraconsumul de care se vorbea în urmă cu un an s-a diminuat şi este evident că, fără creşterea TVA, s-a cumpărat mai puţin. Statistica ne arată că producţia a crescut în ultimele luni, dar nu ştim cât va ţine această conjunctură şi trebuie ţinut cont că scăderea de anul trecut a fost dramatică", a subliniat secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri, Cristian Pârvan.

Sindicatele cer TVA mic la alimente
Preşedintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu, a declarat, după întâlnirea de marţi cu reprezentanţii FMI, referitor la problema creşterii taxelor, că  sindicaliştii preferă o taxare diferenţiată, în special la TVA. „I-am avertizat pe cei de la FMI că politica de taxe de astăzi nu este cea care corespunde şi că preferăm o taxă diferenţiată, în special la TVA", a spus Hossu, care a mai precizat că actuala politică de taxare creează un prejudiciu şi o imposibilitate de consum, mai ales pentru categoriile cu venituri foarte mici. „Este anormal să plătim acelaşi TVA la pâine şi la obiecte de lux", a spus Hossu.

Ce au făcut alţii
Polonia a redus impozitele pe salarii chiar la începutul crizei, în decembrie 2008 şi ianuarie 2009. De la grila progresivă de 19%/30%/40%, polonezii au rămas cu numai două praguri - 18% şi 32%. Simultan, polonezii au redus cheltuielile publice cu 1% din PIB şi au refuzat să acorde vreun stimul economiei. Acest cuplu de măsuri a făcut ca economia poloneză să fie singura pe creştere în 2009. Ungaria a mărit TVA de la 20% la 25% la jumătatea anului 2009. În schimb, a redus grila de impozitare de la 18%/36% la 17%/32%. Măsura a dus la însănătoşirea rapidă a finanţelor publice, iar Ungaria a anunţat la scurt timp că nu mai are nevoie de tranşele de la FMI.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 5 mai 2010
Foto: Romania libera

Vladescu: Restructurăm cat este necesar, dar nu stim cat

Finanţe Publice. Continuă concedierile din sectorul bugetar

Concedierile din sistemul bugetar vor continua în acest an, guvernanţii având ca obiectiv reducerea cheltuielilor de personal în 2010, faţă de 2009, a anunţat ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu.

 Romulus Cristea

„Vom restructura câte posturi va fi necesar pentru ca sistemul să funcţioneze eficient. Nu-mi este frică să anunţ un număr de posturi. A anunţa o concediere nu este plăcut. Este evident că în România, pe timp de criză, foarte multe locuri de muncă au fost şi sunt puse sub semnul întrebării. Este evident că acest lucru se întâmplă în acest moment şi în sectorul bugetar", a declarat duminică ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, în cadrul unei emisiuni la Pro TV. Vlădescu a menţionat însă că există o ţintă fixată privind numărul concedierilor, obiectivul Guvernului  fiind de reducere a cheltuielilor de personal.
Prin acordul semnat cu FMI, Guvernul s-a angajat să reducă, prin disponibilizări în sectorul public, cheltuielile de personal cu 0,2% din PIB. „Bugetul pe anul 2010 îşi propune să realizeze un deficit fiscal de 5,9% din PIB. Aceasta presupune o ajustare de 2% din PIB în termeni structurali. După cum se anticipa în septembrie, majoritatea măsurilor menite să ducă la acest deficit vor fi pe partea de cheltuieli (aproximativ 80% din ajustarea totală faţă de proiecţia de bază)", se menţiona în scrisoarea de intenţie la acordul cu FMI. Îngheţarea tuturor salariilor, cu excepţia celor minime pe economie, reducerea plăţii orelor suplimentare şi a primelor şi adoptarea unei politici de înlocuire doar a unui angajat din şapte care părăsesc sistemul bugetar sunt măsuri complementare avute în vedere de guvernanţi pentru reducerea cheltuielilor cu salariile.

În schimb, Sebastian Oprescu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Publică, apreciază că guvernanţii ar trebui să-şi îndrepte atenţia spre un mod mai eficient de colectare a veniturilor la bugetul de stat, acuzând că disfuncţionalităţile apărute, de exemplu, în rambursările de TVA se datorează tocmai lipsei de personal. „Ministrul Finanţelor spune că nu ştie cum, când şi câţi bugetari vor fi disponibilizaţi, dar evită să declare că şi Ministerul Finanţelor are personal insuficient. Rambursările de TVA întârzie tocmai din cauza faptului că la această instituţie e lipsă acută de funcţionari şi astfel acest minister devine factor perturbator al activităţilor comerciale. Ca să ofer alt exemplu clar, Garda Financiară are 7-8 echipe pe judeţ, în toată ţara activând doar 600 de echipe de control la un număr de 600.000 de firme. De asemenea, la Protecţia Consumatorului nu sunt mai mult de patru-cinci echipe pe judeţ, iar în Harghita şi Covasna sunt doar câte trei echipe. În aceste condiţii, cum se poate combate eficient eva­ziunea fiscală care ajunge,  potrivit estimărilor noastre, şi la 30% din PIB", susţine Oprescu.
Numărul de posturi din sectorul bugetar s-a redus cu 36.404, de la 1.398.867 la 1.362.463 posturi, în perioada decembrie 2008-februarie 2010. Reprezentanţii sindicatelor susţin că FMI ar fi sugerat concedierea a nu mai puţin de 150.000 de bugetari în 2010. „FMI vrea ca în 2015 să rămână doar un milion de angajaţi în sectorul public", a declarat reprezentantul Alianţei „Sed Lex", Vasile Marica. Referitor la negocierile cu FMI, ministrul Finanţelor a declarat că „sunt complicate pentru că situaţia economică este una complicată", însă nu există nici un risc de întrerupere a acordului.

Tănăsescu: „Nu ştiu dacă PIB va fi pe plus"
Reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu, declară că este cumpătat în a spune dacă economia va fi pe plus sau pe minus în 2010 şi crede într-o revenire a PIB în partea a doua a anului. „Este foarte adevărat că lucrurile s-au schimbat, de aceea aş fi cumpătat în a spune dacă va fi pe plus sau pe minus. Dar cred că va exista o tendinţă pozitivă care va arăta că economia a evoluat faţă de 2009", a afirmat Tănăsescu. El a spus că o scădere economică de 7,1%, înregistrată anul trecut, nu se va mai repeta.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 3 mai 2010
Foto: Romania libera/ Mircea Restea

Kazahii n-au bani sa plateasca datoriile Rompetrol: Mai lăsaţi-ne 3-4 ani

KazMunaiGaz negociază cu Guvernul eşalonarea pe următorii 3-4 ani a unei datorii pe care grupul Rompetrol, controlat de compania kazahă de stat, o are către statul român. Datoriile Rompetrol au fost considerate, prin acordul cu FMI, venituri la bugetul de stat. 

Romulus Cristea

Datoriile istorice de 2,4 miliarde lei (580 milioane euro) ale companiei Rompetrol către statul român, preluate de KazMunaiGaz, au fost considerate, prin acordul cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), venituri la bugetul de stat în 2010. Astfel, potrivit legii, în septembrie, statul ar putea redeveni acţionar la rafinăria Petromidia dacă KazMunaiGaz nu va plăti datoriile istorice ale grupului Rompetrol. Însă oficialii Rompetrol  speră ca în urma unor negocieri cu reprezentanţii guvernului să eşaloneze datoria pe o perioadă de 3-4 ani.

„Negociem cu Guvernul, înţelegem că pentru ei este important să primească banii. Nu vom putea plăti toată datoria fără suport extern, care poate fi un acord interguvernamental. Una dintre posibilităţi este să restructurăm datoria pe 3-4 ani, a declarat joi directorul financiar al grupului Rompetrol, Dimitri Grigoriev, citat de Mediafax. În iulie 2009, după ce compania kazahă a achiziţionat integral grupul Rompetrol de la omul de afaceri Dinu Patriciu, a anunţat, prin preşedintele KazMunaiGaz, Kabyldin Kairgeldy, că este pregătită să îşi asume datoriile grupului Rompetrol şi că se află în negocieri cu mai multe bănci internaţionale pentru a obţine finanţarea datoriilor pe care grupul trebuie să le plătească statului român până în septembrie 2010.

Rambursarea obligaţiunilor Rompetrol a fost luată deja în considerare, ca urmare a acordului semnat cu Fondul Monetar Internaţional, ca sursă de venituri la buget în 2010, la nivelul unei datorii totale de 2,4 miliarde lei (0,47% din PIB). În schimb, conform Programului de convergenţă al României pentru perioada 2009-2012, elaborat în luna februarie 2010, Guvernul se aşteaptă ca suma care va fi încasată să se ridice la numai jumătate din restanţa scadentă în acest an. Rambursarea sumelor scadente datorate de Rompetrol a fost inclusă în categoria „Riscuri fiscale şi bugetare". Privatizarea Petromidia a început în 1997 şi a înregistrat două eşecuri până în anul 2000, când a fost cumpărată de Rompetrol. Pe 31 octombrie 2000, Fondul Proprietăţii de Stat a vândut către Rompetrol Group BV Rotterdam 69,99% din acţiunile Petromidia, pentru 51 milioane de dolari. În octombrie 2003, Guvernul Năstase a aprobat transformarea datoriilor istorice, de 725 milioane de dolari la vremea respectivă, în obligaţiuni în favoarea statului roman.

Dinu Patriciu a vândut în iunie 2009 restul acţiunilor pe care le mai deţinea la Rompetrol ­   Group către KazMunaiGaz, după ce, în 2007, compania kazahă a achiziţionat de la omul de afaceri român 75% din acţiuni pentru 1,6 miliarde dolari.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 30 aprilie 2010

Foto: AP/ Romania libera

Cat costa consolidarea blocurilor subrede

Construcţii. Românii sunt reticenţi şi la soluţiile japoneze

Doar 12 imobile încadrate în gradul I de risc seismic au fost consolidate în Capitală, după 16 ani de la demararea programului naţional privind reducerea riscului seismic la construcţii.  Autorităţile dau vina pe locatarii indecişi.

Romulus Cristea

Deşi Primăria Municipiului Bucureşti a anunţat că au fost finalizate lucrările de consolidare la 21 de imobile multietajate, reprezentanţii Ministerului Dezvoltării susţin însă că doar  la 12 blocuri s-a făcut recepţia finală  de încheiere a lucrărilor.  În restul ţării lucrurile stau şi mai grav, blocurile consolidate putând fi numărate pe degetele de la o mână.  După 16 ani de la publicarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, reprezentanţii autorităţilor locale şi centrale nu au date din care să reiasă costurile medii pe metrul pătrat de construcţie consolidată şi nici costurile estimative pe apartamente, astfel încât  locatarii din imobilele încadrate la risc seismic să se poată orienta în cazul în care decid să execute lucrări de consolidare.  Constructorii susţin că intervalul în care variază costurile de consolidare este de 150-400 euro/metrul pătrat, în funcţie de starea clădirii.

„Normal ar fi să se aplice soluţii minimale, iar imobilul să fie adus la stadiul de funcţionalitate iniţial. Un nivel al costurilor de consolidare de aproximativ 150 euro pe metrul pătrat poate fi considerat acceptabil. Protecţia sesimică nu e o problemă tehnică, ci ţine de voinţa politică. La ora actuală există tehnologii disponibile, astfel încât consolidarea să se realizeze cu locatarii la interior şi să se finalizeze în şase luni. Nu este normal ca doar 12 imobile să fie consolidate, când programul a fost gândit cu 16 ani în urmă", ne-a declarat Nicolae Noica, fost ministru al Lucrărilor Publice.
Numai în Bucureşti, capitala europeană cotată ca fiind cea mai vulnerabilă la cutremure, peste 22.000 de apartamente situate în 2.600 de imobile ar necesita, potrivit datelor oficiale, lucrări de consolidare. La un cutremur major,  367 de blocuri (încadrate la clasa I de risc seismic) cu 6.428 de apartamente s-ar putea prăbuşi. Preşedintele Ligii Asociaţiilor de Proprietari consideră că în domeniul consolidării imobilelor domneşte haosul.
„Din ce am constatat, e un domeniu în care domneşte haosul. În majoritatea cazurilor se aplică metodele clasice de consolidare, care nu de puţine ori conduc la înjumătăţirea suprafeţei utile. Au existat situaţii în care primăriile au returnat la buget banii pentru consolidări justificând fie că nu s-a prezentat nimeni la licitaţie, fie că locatarii refuză consolidarea. Soluţii există, să se aducă firme din străinătate dacă românii refuză astfel de contracte, iar locatarii să fie amendaţi aşa cum prevede legea dacă se opun executării de lucrări", a precizat Mereuţă.
În Bucureşti a existat o tentativă de introducere a unor noi tehnologii de consolidare la un bloc situat pe Şoseaua Mihai Bravu ­90-96, în colaborare cu specialişti din Japonia. Din păcate, de mai bine de doi ani, lipsa acordului a 2-3 locatari a făcut ca proiectul să nu fie pus în practică nici în prezent. 

Articol aparut in ziarul Romania libera din 27 aprilie 2010
 Foto: Romania libera

Fermierii cer bani pentru plantele Frankenstein

Europa. Multe solicitări pentru soia modificată

Agricultorii le cer guvernanţilor să subvenţioneze şi cultivarea plantelor modificate genetic, de vreme ce aceste produse cuceresc Europa. 

Romulus Cristea

 Uniunea Europeană a interzis în urmă cu trei ani cultura transgenicelor, iar România, devenită membră UE, a trebuit să se conformeze legislaţiei comunitare şi a renunţat la culturile de soia. Cu toate acestea, soia modificată genetic se utilizează pentru hrana animalelor în aproape toate fermele de animale din UE, inclusiv România. Agricultorii români au anunţat declanşarea unor proteste în luna aprilie, printre revendicări fiind şi aprobarea unei legislaţii pentru cultivarea de plante modificate genetic, în special soia.

„Avem nişte nelămuriri le­gate de culturile modificate genetic. Dacă există îndo­ieli privind efectele OMG (organisme modificate genetic) aupra sănătăţii umane, dacă există riscuri, să se spună  şi să se interzică consumul. Dacă nu, să ne lase să cultivăm. Toate fermele de animale din Europa, inclusiv din România, importă soia modificată genetic din SUA  şi Brazilia. Peste 90% din ferme importă astfel de soia. Trebuie să se clarifice o dată acest aspect, este periculoasă sau nu soia modificată genetic. Culturile de soia modificată genetic au fost o afacere importantă în România. Peste 300.000 de hectare erau cultivate înainte de a fi interzis, iar producţia atingea chiar un milion de tone pe an. Preţul era de 300 euro pe tonă, deci o afacere de 300 milioane euro pe an. La soia convenţională abia cultivăm 15.000 de hectare", ne-a declarat Nicolae Sitaru, preşedintele Ligii Producătorilor  Agricoli (LAPAR).
Directorul Institutului de Cercetări Alimentare, Gheorghe Mencinicopschi, consideră că a fost vorba de ipocrizie când s-a interzis cultivarea de soia modificată genetic, dar importurile în Europa nu au fost stopate.
„Agricultorii noştri au dreptate.  Din punct de vedere pur economic au dreptate, atât timp cât nu se abordează serios aspecte legate de mediu şi efecte asupra organismelor umane. Trebuie precizat că, în afara câtorva excepţii, nu există lucrări ştiinţifice lămuritoare la influenţa OMG asupra oamenilor. Şi cum ar putea să existe, când în anumite state legislaţia interzice publicarea lucrărilor ştiinţifice referitoare la OMG fără a avea acordul producătorilor de astfel de culturi? Pe scurt, pentru rigurozitate, în prezent, ne aflăm în sfera de incertitudine ştiinţifică, iar în UE, în astfel de cazuri, e legiferat principiul precauţiei", a precizat prof. Mencinicopschi.
În schimb, după 2007 în România s-a cultivat porumb modificat genetic, însă pe o suprafaţă foarte restrânsă, aproape 10.000 de hectare, iar din acest an se permite cultivarea cartofilor modificaţi genetic.
Primele pe cap de animal se dau abia din noiembrie
Acordarea primelor de la bugetul de stat pentru ovine şi caprine se face începând cu luna noiembrie, iar cererile trebuie depuse în perioada 26 aprilie-31 mai, potrivit unui proiect de ordin al Ministerului  Agriculturii. Prima pe cap de animal se acordă producătorilor agricoli o singură dată pe an, pentru femele ovine şi  caprine. Pentru a beneficia de primă, solicitanţii trebuie să depună cererea la centrul local sau judeţean al APIA.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 21 aprilie 2010

Foto: Romania libera

Cum ajunge să coste întreţinerea de la simplu la dublu

Polii facturilor de căldură

Ploieştiul are cel mai mic preţ al gigacaloriei, Giurgiu - pe cel mai mare. Regia de încălzire din Ploieşti a fost privatizată şi are de încasat bani de la stat, cea din Giurgiu aparţine statului şi are datorii la buget. Prima arată în interior ca o centrală nucleară. Cealaltă pare rezultatul unui bombardament nuclear. RL a încercat să afle cum s-a ajuns la această situaţie paradoxală.

Ploieştenii plătesc una dintre cele mai mici facturi de încălzire din ţară: ea coboară chiar şi la 100 de lei pe luna de iarnă la un apartament cu două camere. Cu excepţia oraşelor foarte mici, Ploieştiul are şi cel mai mic preţ: 117 lei pe gigacalorie. Lucrurile nu au stat tot timpul aşa. Acum 10 ani, gigacaloria din Ploieşti era una dintre cele mai scumpe. Când costurile s-au dovedit prea mari, oraşul a trecut la reabilitare şi privatizare.

 
„Nu avem doar cea mai ieftină gigacalorie, plătim mai puţin decât alţii şi pentru alte servicii, cum ar fi, de exemplu, salubritatea. Mai mult, locatarii blocurilor din Ploieşti au cele mai mici datorii la furnizorii de servicii. La noi, tendinţa ultimilor ani este aceea de a se rebranşa la sistemul de încălzire centralizat, fiind din ce în ce mai puţini cetăţeni care renunţă la clasicul sistem de încălzire", ne-a spus Ion Stan, preşedintele Uniunii Asociaţiilor de Proprietari (UAP),  organizaţie care  reprezintă interesele la aproape 1.400 de asociaţii de proprietari, dintr-un total de 1.800 (64.000 de apartamente) din Ploieşti. Într-adevăr, potrivit statisticilor realizate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Serviciilor de Gospodărire Comunală (ANRSC), locuitorii din municipiul Ploieşti, alături de cei din  Bucureşti şi Constanţa, plătesc la întreţinere mai puţin decât alţii pentru încălzire şi apă caldă. Pentru comparaţie, un ploieştean  plăteşte de două ori mai puţin pentru aceste servicii decât un giurgiuvean sau un târgoviştean. Diferenţa destul de importantă şi care se simte greu la buzunarul locatarului de bloc provine  în principal din modul în care funcţionează CET-urile şi din calitatea reţelei de transport.
Apartamentele se rebranşează
La Ploieşti, Consiliul Judeţean Prahova şi Primăria Municipiului Ploieşti au ales să concesioneze, din 2004, întregul sistem de termoficare, pe o durată de 15 ani, către un operator, Dalkia Termo Prahova, filială a grupului Veolia Environnement şi care de anul trecut s-a alăturat transnaţionalei EDF (Electricité de France), lider mondial în ceea ce priveşte electricitatea. Traseul gigacaloriei ieftine la Ploieşti a început cu aproape zece ani în urmă. La început, printr-un proiect BERD, toate conductele de termoficare au fost înlocuite şi preizolate. Pierderile s-au redus până la câteva procente, iar avariile sunt acum foarte rare. În plus, Ploieştiul a avut norocul să fie printre primele oraşe din România în care, printr-un proiect-pilot, au fost izolate termic primele blocuri de locuinţe.
Monitorizarea la nivel local a avut, de asemenea, importanţă. „La primărie, prin consilieri şi prin intervenţia asociaţiilor de proprietari, s-a avut grijă tot timpul ca preţurile la utilităţi să fie stabilite şi în acord cu nivelul de trai al populaţiei", susţine preşedintele UAP. Au urmat apoi, după preluarea sistemului de către Dalkia, modernizarea CET Brazi şi îmbunătăţirea randamentului echipamentelor de producţie cu peste 40%. „După şase ani de investiţii, avem cel mai scăzut tarif pentru populaţie (117 lei/Gcal cu TVA) din ţară, dacă ne referim la sisteme de termoficare similare. Pierderile pe reţele au scăzut la mai puţin de 20%, iar continuitatea în furnizarea apei calde este de aproape 100%. În Ploieşti, costurile pentru încălzirea cu centrala individuală de gaz  sunt cu 40% mai ridicate decât în cazul sistemului centralizat. În ultimii trei ani, peste 1.200 de clienţi s-au rebranşat, după ce se debranşaseră anterior", ne-a declarat Ioana Iliescu, manager comercial la Dalkia.
Restanţe are doar statul
Punctele termice şi de distribuţie din Ploieşti au fost modernizate şi există programe de gestiune a exploatării care urmăresc în timp real parametrii de funcţionare. „Dacă mi-ar fi spus cineva, în 1975, când am început să lucrez la întreprinderea de distribuire a energiei termice Ploieşti, că se va ajunge la nivelul tehnologic pe care îl vedem astăzi, la un grad atât de ridicat de automatizare, i-aş fi spus că are probleme. Înainte de anii '90 eram o armată de oameni care deserveam punctele termice, acum lucrurile s-au schimbat, calculatoarele ne indică avariile şi  unde trebuie să intervenim", ne-a spus Ion Stoicescu, adjunct şef exploatare la Dalkia. Reclamaţiile din partea locatarilor se numără pe degete şi, în general, de ani de zile nu există dificultăţi legate de încasarea facturilor de la populaţie. În schimb, există restanţe însumând 27 milioane lei la subvenţiile pentru energia termică ce trebuie plătite de Guvern şi autorităţile locale.

Printre ultimii la salarii, printre primii la cheltuielile cu întreţinerea. Astfel poate fi caracterizată situaţia locuitorilor oraşului Giurgiu, care plătesc aproape 218 lei pe gigacalorie, adică cel mai mare preţ dintre oraşele cu peste 50.000 de locuitori ale României.
„Preţul de producţie nu ar fi chiar atât de mare, deşi bani de modernizare de la Consiliul Judeţean nu am primit niciodată. Problema mare este la Consiliul Local, care a hotărât să acorde cea mai mică subvenţie permisă de lege şi, în plus, are şi o metodă dezavantajoasă de a calcula acest ajutor", justifică Sorin Cepraga, directorul CET Giurgiu. Până la urmă, primăria dă doar 33 lei pe gigacalorie (cel mai puţin din ţară), Guvernul mai dă 86 lei, iar giurgiuvenii plătesc cea mai scumpă căldură din ţară, adică 218 lei pe gigacalorie. Înconjurat de cele doar câteva zeci de oameni care mai lucrează în această perioadă la CET (ceilalţi angajaţi fiind fie în şomaj tehnic, fie în concediu medical), directorul ne arată două cazane destul de vechi, despre care aflăm că au fost preluate de la o centrală ce deservea oraşul cu mult înainte de a fi construită actuala centrală, la finele anilor '80.
„Cazanele acestea le-am preluat de la combinatul chimic. Sunt cazanele din baltă. Sunt vechi, dar le-am modernizat atât cât am putut. Funcţionează doar pe gaz şi pe păcură şi sunt singurele cu care lucrăm în prezent. Să dăm drumul unităţii principale, cea care funcţionează pe cărbune, ar însemna pierderi mult prea mari la consumul actual", continuă Cepraga. Practic, uzina este obligată să folosească cel mai scump combustibil (gazul) pentru că unitatea pe cărbune a devenit supracapacitată o dată cu moartea industriei giurgiuvene (principalul client al CET timp de ani de zile). „Ani la rând persoanele fizice au fost doar clienţi secundari. CET-ul a fost proiectat pentru a vinde abur industrial şi energie electrică către platformele din Giurgiu. Acum unde să mai vinzi, dacă nu mai există nimic?", spune directorul.
„Vindem certificate de carbon"
În prezent, CET-ul de la Giurgiu a ajuns în situaţia paradoxală de a se finanţa din diminuarea propriei activităţi. „Cazanele noi pe care le vedeţi aici sunt destinate producerii de apă caldă, dacă va cumpăra cineva, şi au fost cumpărate din fonduri proprii, venite din vânzarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon. Cum noi de la an la an am funcţionat la capacităţi mai mici, şi rezervele de certificate sunt mai mari. Am angajat un broker de specialitate şi am vândut surplusul. De aici ne susţinem atât cât putem. Măcar, dacă murim, să nu zică nimeni că nu am făcut nimic", continuă aproape resemnat Cepraga. Consiliul Judeţean Giurgiu, acţionarul majoritar al întreprinderii, nu a alocat fonduri niciodată. „Marele nostru noroc a fost că în perioada Guvernului Tăriceanu am primit ceva fonduri pentru investiţii printr-o ordonanţă de guvern. Altfel nu ştiu dacă rezistam", explică Sofia Cruţi, directorul de investiţii al CET.
Singura speranţă, privatizarea
„Sunt discuţii avansate. Este o firmă din România care vrea să ne cumpere. Am înţeles că vor să producă mai ales energie electrică prin cogenerare, folosind unitatea principală, care funcţionează pe cărbune. Este singura noastră şansă", spune Cepraga. Este vorba despre un investitor care a mai încercat să preia CET, însă s-a lovit de refuzul Primăriei Giurgiu, care a considerat că este proprietara terenului pe care este construită uzina şi a cerut bani în plus pentru acesta. Preţul de vânzare ar fi de 5 milioane de euro, însă trebuie precizat că CET are datorii la stat de peste 30 milioane de euro. „Am fost şi executaţi silit, însă, spre norocul nostru, cazanul executat a fost răscumpărat tot de investitorul care vrea să ne preia. De aceea cred că are intenţii serioase", spune directorul. În prezent, CET are de recuperat peste 5 milioane euro de la asociaţiile de locatari, însă sunt şanse reduse de reuşită. „Pur şi simplu nu avem ce să le facem. Asociaţiile sunt construite în aşa fel încât, practic, nu au active. Abia în ultima vreme s-a trecut la semnarea unor acorduri cu fiecare proprietar în parte, care ne vor permite să îi executăm pe aceştia când este cazul", continuă Cepraga.
Capitala preia datoriile RADET
Creditele contractate de Regia Autonomă pentru Distribuţia Energiei Termice, în 1997-1998, pentru reabilitarea sistemului de termoficare în Bucureşti, în valoare totală de 45 milioane euro, vor fi restituite parţial de către Primăria Capitalei, deoarece regia nu dispune de bani pentru rambursare. Transferul obligaţiei de rambursare a fost decis în şedinţa de miercuri a Guvernului, printr-un proiect de lege. „Este vorba de credite angajate în anii 1997-1998 pentru reabilitarea şi modernizarea sistemului de termoficare din municipiul Bucureşti. Creditele au fost integral utilizate, iar restituirea creditelor s-a făcut parţial, până în acest moment, din bugetul RADET. RADET nu are în acest moment capacitatea de rambursare, iar primăria preia obligaţia de rambursare. Se modifică practic plătitorul contului de credit", a spus ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, în şedinţa de guvern. România şi Banca Europeană de Investiţii au încheiat, în 1997, un acord de împrumut în valoare de 35 milioane euro acordat RADET pentru reabilitarea şi modernizarea sistemului de termoficare din municipiul Bucureşti, iar un an mai târziu a fost încheiat un acord de împrumut cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, în valoare de 10 milioane euro, pentru acelaşi proiect. În Bucureşti, populaţia plăteşte 119 lei pentru gigacalorie, preţ care ar putea creşte de anul acesta la 170 de lei, întrucât primăria spune că nu îşi mai poate permite plata subvenţiei.

Un articol de Romulus Cristea si Serban Buscu

Foto: Romania libera/ Andrei Dumitru

Articol aparut in ziarul Romania libera din 15 aprilie 2010

Marea bula imobiliara din micul centru istoric

Miraj. Patronii spaţiilor comerciale din Lipscani visează să se îmbogăţească peste noapte

Romulus Cristea

 Ameţiţi de succesul pe care îl au cafenelele, proprietarii din vecinătate visează să se îmbogăţească rapid, cerând chirii de 4-5 ori peste preţul pieţei. Cafenelele din centrul istoric aduc profituri anuale estimate la 10 milioane de euro.

Oricine merge seara în centrul vechi al Bucureştiului, mai ales la sfârşit de săptămână, vede că toate cafenelele sunt pline. Trebuie să fii norocos sau să faci rezervare din timp pentru a găsi o masă. Într-un oraş lovit de criză, o astfel de imagine îi atrage pe cei care vor să facă o investiţie, în căutarea unui profit rapid şi sigur. Întrebarea este cât ar costa să închiriezi un spaţiu într-una din clădirile din zona Lipscani. Reporterii României libere au discutat cu deţinătorii de magazine din centrul istoric, sub pretextul închirierii unui spaţiu comercial pentru a-l transforma în cafenea.
Pe podeţe din lemn îmbâcsite de noroi şi suspendate deasupra unor gropi rămase neacoperite în urma excavărilor arheologice de acum un an şi jumătate, am străbătut cu greu strada Gabroveni. Spaţiile comerciale aparent abandonate, aflate însă în procese de revendicare, alternează cu cafenele, magazine de textile şi rochii de mireasă.
De aproape un an şi jumătate în zona Lipscanilor s-au deschis zeci de cafenele care seara devin arhipline. Vremea frumoasă umple şi terasele aferente micilor restaurante-cafenele cu sute de tineri şi turişti. Doar cafenelele din centrul istoric aduc anual profituri estimate la 10 milioane euro, plasând Lipscaniul pe locul doi, după Dorobanţi, în topul afacerilor de acest gen.
Mergând din uşă în uşă, după ce ni s-a spus că e greu de găsit vreun loc de închiriat, contractele fiind făcute în avans cu doi, chiar trei ani, am ajuns la intersecţia cu pasajul francez, unde ni se indiåcase un posbil spaţiu de închiriat. Am intrat alături, la un atelier de gravură, pentru a întreba de proprietar şi spaţiu.

De închiriat: spaţiu în litigiu cu 200 euro pe metrul pătrat
„Da, da, vreţi să închiriaţi? Păi, eu vă cer 7.000 euro pe lună şi o garanţie pe două luni. Eu atât am pretenţia, dacă doriţi să vă riscaţi", ni s-a adresat o persoană care a lăsat să se înţeleagă că ar fi patronul. Am cerut lămuriri cu privire la „riscurile" aduse în discuţie şi, surpriză, era vorba de o fostă cooperativă ai cărei angajaţi se pare că se privatizaseră, însă spaţiile se aflau de ani buni în litigiu: „a venit un proprietar din focşani, e încă incert, sunt nişte hotărâri judecătoreşti, dar dacă vine, ce facem? Vă riscaţi? Eu vă închiriez dacă doriţi". Ne prefacem interesaţi şi negocierile continuă. „spaţiul are 36 de metri pătraţi, cu tot cu vitrine", a precizat negustorul. Încăperea oferită spre închiriere avea geamurile acoperite cu grilaje grosolan şi în grabă confecţionate din fier ruginit si câteva lacăte care le ferecau. În interior se zăreau parchetul desfăcut şi pereţii sparţi şi scorojiţi. În scurt timp aveam să aflăm că o mare parte din spaţiile comerciale din zonă sunt în proces de revendicare. Mai facem o încercare la un mic atelier mecanic, aflat într-o încăpere de câţiva metri pătraţi, la colţul străzii. De data asta, cerem la închiriere spaţiul pentru un birou de detectivi. Fără să stea pe gânduri, persoana aflată în interior se aruncă la preţ cerând 3.000 euro pentru nici zece metri pătraţi: „e exact ce vă trebuie, vi-l dau de mâine dacă veniţi cu banii". După ce îi spunem individului că, de fapt, avem de gând să-i urmărim pe evazioniştii fiscali din zonă, primim la schimb o înjurătură şi suntem îndrumaţi să plecăm degrabă.

Pe strada Şelari întrebăm de posibilitatea închirierii la un mic magazin de articole chimice. Angajatul ne expediază repede după ce ne admonestează, argumentând că din cauza noastră, pentru că dorim să deschidem o cafenea, ar putea să rămână fără loc de muncă. Găsim însă în apropiere un alt amator de afaceri-bombă. Ne introduce printre nişte dărâmături într-un fel de depozit aflat la parterul unui case aproape prăbuşite. Se grăbeşte să încheie repede o afacere: „ieftin rău de tot pentru ce vad e în zonă. Fără acte - 2.500 euro, cu acte - 4.000 euro". Banii aceştia, pentru o suprafaţă insalubră, cu infiltraţii şi care nu depăşeşte 70 de metri pătraţi.

Geamgerie contra cafenea
„Fără 3.000 euro lunar nu discutăm", ne-a răspuns fără să clipească proprietara unei geamgerii de pe strada franceză, după ce am întrebat-o dacă spaţiul este de închiriat. „şi banii înainte pe un an, plus două luni garanţie, pentru că aşa se procedează", a mai completat patroana care nu avea chef de discuţii, plictisită fiind, se pare, de agenţii imobiliari care dau necontenit târcoale.
Un angajat, geamgiu de meserie şi trecut de vârsta pensionării, a fost desemnat să ne ofere amănunte despre starea spaţiului şi să ne explice ce vecini am avea dacă închiriem. „spaţiul are vreo 60 de metri pătraţi şi grup sanitar. La intrare, în stânga magazinului, este un imobil în renovare de câţiva ani, iar în dreapta, cafenea cu vad. Vizavi, acolo unde erau magazinul bisericesc şi cel de obiecte de menaj, sunt nişte probleme. Am auzit că au fost retrocedări ilegale, s-au schimbat proprietarii de trei-patru ori, de aia sunt închise şi placajele puse pe vitrine. La noi nu sunt neclarităţi, scăpăm de stocul de geamuri şi oglinzi într-o lună şi puteţi închiria spaţiul, iar investiţia vă priveşte", ne-a explicat geamgiul plictisit. Micul atelier de geamuri şi oglinzi (fără nici un fel de amenajări sau îmbunătăţiri) este singurul din zonă, celelalte spaţii funcţionale fiind în prezent, majoritatea, cafenele de succes. De mai bine de un an, primăria capitalei a amenajat carosabilul cu dale de piatră cu aspect antic şi a plantat pe toată lungimea străzii felinare electrice. Celelalte magazine care erau altădată pe stradă (un magazin de articole bisericeşti, un magazin de seminţe, un depozit cu vânzare de electrocasnice etc.) Au obloanele trase şi aşteaptă clarificarea situaţiei juridice, pentru ca noii proprietari să deschidă, bineînţeles, restaurante cochete şi cafenele de succes.

„Am lucrat şi pentru masoni"
Nicolae Zdârcă, unul dintrepuţinii meseriaşi ai bucureştiului care mai confecţionează manual pălării, aproape că ne dă pe uşă afară când îl întrebăm dacă nu-şi închiriază spaţiul pentru cafenea.
Atelierul de pălării din şepcari este unul dintre cele mai vechi din Bucureşti, pălărierul lău­dându-se că a confecţionat, de-a lungul a 40 de ani de meserie, pălării la comandă pentru mulţi politicieni şi alte celebrităţi, începând de la Gheorghe Gheorghiu-Dej, miniştirii PCR, membrii CPEx şi terminând cu actuali politicieni şi artişti.
Vizavi de atelierul de pălării, tot pe şepcari, se află un magazin de podoabe lucrate manual şi care îi aparţine lui Ion Coteanu, tatăl cunoscutei interprete Dana Coteanu, alias Marijuana. Fost inginer, Coteanu nu acceptă sub nici o formă să închirieze: „de o perioadă de timp, afacerea nu merge slab, ci foarte prost. De 1 martie abia am reuşit să vindem de 40 lei, în timp ce anii trecuţi vindeam de 5.000 lei. Însă am decis să nu renunţăm. Lucrăm la comandă, avem stoc mare de marfă şi materie primă, plus o unitate de producţie. Nu  facem ca­fe­nea pentru că am  văzut la fiul meu, care a avut un restaurant, că e dificil, vin unii şi mă­nâ­ncă pe gratis şi trebuie să le dai, pentru că altfel nu mai scapi de controale. Rămânem cu afacerea asta de podoabe. Am lucrat pentru vedete, case de film, televiziuni. Unii nu şi-au plătit nici acum datoriile. De la Janine mai avem de primit 3.000 - 4.000 euro pentru accesoriile livrate, dar a plecat în Franţa, asta e... anul ăsta lumea vine mai des să recondiţioneze bijuterii, să le repare, de cum­pă­rat nu prea. Noi lucrăm orice obiect de podoabă, am făcut şi pentru masoni şor­ţuri, accesorii şi toată lumea a fost mul­ţumită", a spus Ion Coteanu.

Proprietarii „tatonează" terenul
Analistul imobiliar Radu Ziliş­teanu consideră că în centrul istoric preţurile la chirii cresc pentru că proprietarii au simţit că piaţa imobiliară dă semne timide de revenire.

„Practic, proprietarii ta­tonea­ză terenul, unii au simţit că începe să se încălzească uşor şi se profită de acest fapt. În orice caz, o chirie de 100-200 euro/me­trul pătrat este exagerată. Dar dacă avem în vedere po­ten­ţia­lul viitor al zonei, faptul că, probabil,  cândva se va termina şi renovarea imobilelor, este posibil ca unii să aibă fixată o ţintă. E greu de apreciat însă ce se întâmplă în perioada imediat următoare", ne-a declarat Zilişteanu.
Pe strada Lipscani, artera principală a zonei, nu prea ai de unde alege spaţii de închiriat. Cele care sunt oferite în prezent la închiriere sunt nepartajabile, cu suprafeţe foarte mari sau care au destinaţie prestabilită doar pentru un anumit tip de comerţ. Proprietarul unui ma­gazin de obiecte pentru nunţi ne-a spus că majoritatea magazinelor din zonă sunt închiriate pe perioade foarte lungi (până la patru ani), cu contracte ferme, foarte puţine spaţii putând fi adaptate pen­tru cafenele. De exemplu, fostul magazin de textile Ma­cul Roşu, cu o suprafaţă des­fă­şu­rată (include şi subsol şi mansardă) de 1.410 metri pă­traţi, se închiriază cu 22.000 euro pe lună. Vizavi de Macul Roşu, alt magazin de textile oferă la închiriere un spaţiu, în interiorul altui spaţiu, doar pentru comerţ de textile. Tot pe  Lipscani, un proprietar oferă la închiriere doar standuri pentru confecţii şi încălţăminte cu 1.050 euro/lună pentru nici 20 de metri pătraţi.

„Nu se mai poate, am vândut doar un coif"
Nicolae Copăceanu a avut până în urmă cu o săptămână un atelier de manufactură-armurerie pe intrarea Soarelui, la doi paşi de Lipscani. Micul spaţiu de vreo 20 de metri pătraţi a fost transformat rapid în cafenea. Spadele, coifurile, ar­murile şi scuturile masive de pe pereţi amintesc însă despre vechea destinaţie a spaţiului.
„domnule, s-a terminat şi cu activităţile culturale în ţara asta. Păi, în anii trecuţi nu făceam faţă la comenzi. Făceam armuri, săbii, coifuri, spade pentru case de filme, pentru teatre, amenajări de spaţii interioare în manieră medievală. Reuşeam cu banii din armurerie să organizez alte manifestări cul­tu­ra­le, expoziţii, tabere medievale. Din păcate, asta e! Anul asta am primit doar o comandă pentru un coif, nu se mai putea continua", ne spune cu supărare nicolae copăceanu. Pro­fe­sorul de istorie Bogdan Ciachir, asociatul lui Copăceanu, ne povesteşte că în prezent plătesc pen­tru spaţiu, la un mandatar (proprietarul nu a fost văzut la faţă), 700 euro plus tva.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 30 martie 2010

Foto: Romania libera / Mihai Barbu