luni, 31 decembrie 2007

Piata Pensiilor-Concentrare pe Pilonul II


Piata Pensiilor
Concentrare pe Pilonul II

Romulus Cristea

La trei luni de la demararea campaniei pentru pensiile private obligatorii, numarul celor care s-au inscris la unul din cele 18 fonduri autorizate sa functioneze pe Pilonul II a ajuns la 2,93 milioane.
Peste 96,61% din piata pensiilor private obligatorii s-a concentrat in primii 9 jucatori care controleaza aproape toata piata de profil.
"Era de presupus inca de la inceput ca piata va fi foarte concentrata, pentru ca oamenii si-au investit banii in notorietate si credibilitate, fiind vorba de pensii. Fondul de pensii nu e un RCA care sa dureze un an", a declarat analistul economic Ilie serbanescu.
Cele mai multe adeziuni au fost raportate de ING Fond de Pensii, Allianz-Tiriac Pensii, Generali Fond de Pensii, Aviva Fond de Pensii si Interamerican Pensii Private, care impreuna detin mai mult de 80% din piata de profil.
ING Fond de Pensii detine pozitia de lider, cu 958.977 aderenti (32,9% cota de piata). Locul al doilea in clasamentul fondurilor de pensii obligatorii este ocupat de Allianz Tiriac Fond de Pensii, cu 749.657 de participanti atrasi si o cota de piata de 25,78%. Generali Fond de Pensii se afla pe locul al treilea, cu 274.613 semnaturi atrase si o cota de piata de 9,44%, in timp ce pozitia a patra este detinuta de Aviva Fond de Pensii care a raportat 237.359 de participanti cu o cota de piata de 8,16%. Urmatoarele doua locuri sunt ocupate de compania Interamerican Fond de Pensii (176.471 aderenti si o cota de piata de 6,07%), urmata de AIG Fond de Pensii cu 171.259 participanti si 5,89% cota de piata.
"Bursa va castiga cel mai mult din aparitia fondurilor private de pensii. Va creste gradul de intermediere financiara. Fondurile de pensii nu sunt altceva decat o economisire fortata, iar daca apare o resursa de economisire pe termen lung e bine pentru piata financiara. Banii de pensii pot intra si in economiile altor tari, pentru ca eu nu am remarcat in legislatie decat restrictii structurale privind constructia portofoliului", a mai spus serbanescu.
Numarul inscrierilor la sistemul pensiilor private obligatorii (Pilonul II) se va apropia de 3,3 milioane la sfarsitul perioadei de aderare, ianuarie 2008, cifra reprezentand 90% din totalul salariatilor cu varsta pana la 45 de ani.
Articol aparut in ziarul Romania libera din 29 Decembrie 2007

www.romanialibera.ro

miercuri, 26 decembrie 2007

Asa a fost atunci...


Romulus Cristea


Amintiri de decembrie
Daca stai de vorba cu cei care au trait nemijlocit revolutia din decembrie 1989, ai senzatia ca multe din declaratiile lor au un caracter aproape ireal. Parca nici nu le vine sa creada ca ei sunt protagonistii acelor intamplari si nu altii. Multi dintre revolutionarii adevarati care atunci si-au pus sufletul in palma si puteau foarte usor sa treaca pe lumea cealalta, au fost umilliti in ultimul hal cand au descoperit ca certificat de revolutionar au si persoane care atunci, in acel sfarsit de decembrie, nici macar nu au fost in tara. De aceea ei nici nu mai vor sa vorbeasca. Sau marturiile sunt sobre, retinute, evita emfaza si detesta grandilocventa. Acestia sunt eroii care atunci, daca ar fi murit, n-ar mai fi stiut nimic din ce avea sa urmeze, de integrarea Romaniei in UE si in NATO, de coruptia triumfatoare, de gaunosenia politicenilor, de impostura frenetica, etc etc. Ar fi fost mai fericiti?


Violente gratuite
Dacia Mutulescu, nascuta in 1967, a fost retinuta in zona restaurantului Gradinita in ziua de 21 decembrie 1989 si dupa ce a fost serios molestata a fost dusa, impreuna cu alti manifestanti, la Jilava. Incercase sa opreasca inaintarea unor transportoare militare. Iata marturia ei:
In dimineata zilei de 21 decembire 1989 ma aflam la domiciliul meu, situat pe strada Franklin nr 16, Bucuresti. La radio era transmis mitingul oficial in Piata Palatului. La un moment dat s-au auzit la radio o pocnitura si un strigat de femeie din multime, si transmisiunea s-a intrerupt. Dupa putin timp, am iesit din casa pentru a incerca sa vad ce se intampla. In Piata Palatului era mare vanzoleala, am vazut persoane care plecau schiopatand, plangand, cu hainele rupte. Am remarcat un morman constituit din pancarte rupte, de haine invalmasite, adunate intr-un colt al Pietei. Barbati in civil incercau sa-i convinga pe oamenii care participau la miting sa ramana afirmand ca momentul de panica trecuse si ca situatia e sub control. Am parasit Piata Palatului si m-am indreptat spe Piata Amzei, luand-o pe stradutele laterale, dintre Calea Victoriei si bulevardul Magheru. Ajungand prin spate in zona Bisericii Albe, am auzit vuiet de multime si am vazut pe Calea Victoriei un grup de oameni care manifestau. M-am apropiat si am intrat in manifestatie. Eram aproximativ 150 de participanti ad-hoc, scandam lozinci precum, vrem guvern democrat, guvern al poporului, am cantat Hora Unirii tinandu-ne de mana intr-un mare cerc, in fata hotelului Bucuresti. Un barbat in civil, cu o caciula de miel pe cap, incerca sa ne convinga sa plecam linistiti acasa. Din Piata Palatului se auzea discursul tovarasului...
La un moment dat, sirul de soldati care izolau Calea Victoriei de Piata Palatului, au intrat in forta printre manifestantii din fata hotelului Bucuresti, pentru a-i risipi. Manifestantii au inceput sa fuga pe stradutele laterale incercand sa scape. Am parasit zona si am ajuns in Piata Amzei, unde nu era nici un semn de razvratire, Soldatii USLA blocau intersectia ce ducea spre magazinul Eva pentru a izola o alta manifestatie. Majoritatea manifestantilor erau masati in fata cinematografului Studio. Am intrat in randurile lor. Cineva a impartit paine, altcineva a impartit flori la manifestanti si la soldati...


La un moment dat un TAB a intrat in mare viteza pe bulevardul Magheru, venind dinspre Eva. Lumea de pe carosabil s-a retras pe margini. La nivelul Pietii Romane, TAB-ul a facut o intoarcere de 180 de grade si a intrat din nou pe bd. Magheru. Am decis sa ma opun. M-am indreptat spre mijlocul bulevardului, cu o floare in mana, si m-am postat pe traiectoria masinii. La inceput, aceasta nu si-a schimbat traiectoria, totusi, in ultima clipa, m-a ocolit. Atunci i-am incurajat pe cei care stateau pe margine sa coboare de pe trotoare, sa revina pe carosabil, caci pana la urma nu puteau sa ne omoare pe toti. M-am asezat turceste pe mijlocul bulevardului si alti oameni au venit alaturi, luandu-ne de brat ca sa facem un lant uman. Soldatii s-au napustit spre noi si am fost prima inhatata. Cei doi manifestanti de alaturi au incercat sa ma retina (pe unul il chema Lucian, nu-i stiu decat prenumele), insa au fost si ei ridicati si bagati in duba postata pe mijlocul bulevardului. Soldatii m-au tras cu violenta de par, de haine, m-au lovit cu capul de caldaram si tragandu-ma de picioare m-au aruncat in duba. In duba se afla deja o femeie care, la Jilava, avea sa ne spuna ca ea a fost cea care a strigat in Piata Palatului, in timpul mitingului. Am fost depusi la Circa 1 de militie de pe bd. Ana Ipatescu. La coborare, soldatii m-au impins si militienii ne-au inconjurat cu agresivitate, dandu-ne suturi si pumni. Am fost introdusi intr-o incapere, unde am fost obligati sa stam cu mainile pe zid, cu fata spre perete timp de mai multe ore. Ma durea foarte tare maxilarul in urma pumnilor primiti si simteam junghiuri in spate si la rinichi. La un moment dat barbatii au fost scosi din camera de arest. Am fost condusa la un interogatoriu. Mi s-a spus ca vor fi aduse fotografii si ca am incurcat-o. Am fost readusa in camera de arest, care se umplea din ce in ce mai mult. Seara tarziu, am fost aruncata cu alte femei in dube de transport penitenciar si am ajuns la destinatie, penitenciarul Jilava.


Mi s-au luat actele de identitate. Am predat banii aflati in posesia mea si am fost obligata sa semnez inventarul lor intr-un registru, la rubrica detinut. Am protestat zicand ca nu a fost nici un proces, deci ca nu sunt decat retinuta, nu detinuta. Am fost introdusa cu alte femei intr-o celula mare. Am fost scoasa iar la interogatoriu si amenintata, cine va plateste, ba? O sa spui tu pana la urma! Mai multe femei au fost introduse in celula in decursul noptii, unele fiind ranite prin glont. Dimineata, am auzit o serie de impuscaturi in apopierea cladirii und eram retinuta.
Am fost eliberati pe la pranz, spunandu-ni-se ca "tovarasul" a dat ordin sa fim iertati. Ne-am cautat actele de identitate pe o masa enorma, unde erau ingramadite. Un autocar ne-a depus la intrarea in Bucuresti. Am ajuns in Piata Palatului, unde era multa lume. Spre seara a inceput sa se traga...
Se anunta greva generala...
Marturia lui stefan Bosnigeanu, membru al Asociatiei "21 decembrie": In jurul orei 18 in timp ce noi scandam lozinci, fortele de reprimare ne-au asaltat cu focuri de mitraliera pe durata a catorva minute. Eu ma aflam la aproximativ sapte metri de armata si millitie si, inspaimantat, m-am culcat la pamant si m-am adapostit sub o masina. In acest timp m-am trezit ca ma trage cineva de picioare. Era un tanar care mi-a spus, scoala domnule ca au tras cu cartuse oarbe. A trecut dinspre Universitate spre Romana un TAB pe care s-a suit din mers un tanar. Observandu-l, conducatorul TAB-ului a franat brusc si l-a aruncat pe asfalt. In acest moment impreuna cu alti tineri l-am luat pe brate, l-am urcat intr-o Dacie si l-am transportat la spitalul Coltea. Imediat au aparut doua camioane cu soldati iar cand a venit si al treilea camion, aceasta cam in jurul orei 19, soferul a accelerat si a intrat in plin in oameni. Cativa tineri au incercat sa ia victimele, dar fortele de represiune au tras rafale de arma si au mai omorat si pe alti nevinovati. Dupa toate aceste incercari de intimidare, nu pleca nmeni si am inceput sa ne incurajam unii pe altii strigand, nu plecam, fara violenta, moarte pentru libertate...


Dupa aceasta, pe la orele 20, fortele de represiune au incercat sa ne imprastie cu o coloana de masini de la pompieri venind dinspre Piata Romana, spre Universitatii. Ne stropeau cu apa, iar noi, cei mai curajosi, am incercat sa ne urcam pe ele si sa le oprim. Eu, fiind mai in varsta, nu am reusit sa ma urc, dar i-am ajutat pe tineri sa poata sa se urce, sa inchida apa si sa rupa furtunele...
In jurul orelor 21 trupele de represiune au incercat sa inainteze spre multime, lovind cu bastoanele, reusind sa inainteze cativa metri spre Universitate. Vazand ca le-a reusit, au mai repetat manevra, de data aceasta inaintand tot cam vreo 10 metri la intersectia cu Batistei. Apoi au mai intrat in multime inca doua randuri de coloane de masini de pompieri, care au fost blocate. O fata a prins de un stalp din piata o lozinca pe care scria cu rosu Jos tiranul iar un tanar a scris cu vopsea verde pe geamurile de Intercontinental mai multe inscriptii. Se anunta ca a doua zi se instituie greva generala si nu se va lucra in toata tara...

Articol aparut in Romania libera din 21 decembrie 2007
www.romanialibera.ro

Revolutia- 5.000 de victime, nici un vinovat


Romulus Cristea

La cateva ore dupa caderea regimului Ceausescu, Bucurestiul a devenit scena unor lupte de strada in care s-a folosit din plin munitia de razboi, numarul victimelor inzecindu-se in raport cu ziua de 21 decembrie ’89. Nici pana in prezent nu este lamurit contextul in care s-a deschis focul si de ce a fost necesar sa se continue luptele. Nici una dintre victimele inregistrate (raniti, morti sau retinuti) nu a fost identificata de procurorii militari ca desfasurand actiuni teroriste sau fiind membra a unei organizatii din exteriorul tarii.

Numarul mortilor si ranitilor prin impuscare din noaptea de 21-22 decembrie 1989 este de 148 persoane. Aceste victime au fost inregistrate in special in zona centrala a Capitalei, in perimetrul Bulevardul Magheru-Piata Universitatii. Pana in data de 22 decembrie ’89, numarul total al decedatilor in urma actiunilor de reprimare a demonstratilor a fost de 51, din care 3 persoane neidentificate. Prin impuscare au fost ucise 42 persoane, alte 8 fiind ucise prin lovirea de catre autovehiculele militare (camioane si transportoare blindate). "In privinta numarului mortilor, stim cu siguranta ca au fost 51, si nu 48, cat s-a comunicat oficial. Atat raportul Serviciului Roman de Informatii, dar si cel al Comisiei Senatoriale privind evenimentele din decembrie omit sa mai pomeneasca de cei trei morti neidentificati din noaptea de 21 decembrie 1989. In primele zile ale lui ianuarie 1990, am umblat prin spitale si la Parchetul Militar, de unde am adunat toate probele referitoare la victime. Avem acele documente si in prezent", a precizat Nelu Iofciu, membru al unei asociatii de revolutionari.
In privinta retinutilor, nu exista evidente clare, multe din documente fiind distruse atat in sectiile de politie, cat si la penitenciare, insa pe baza unor probe administrate de procurori au fost reconstituite dosarele a 684 de persoane retinute.

Munitia, confiscata de armata
Nici pentru victimele din 21 decembrie si nici pentru cei din zilele urmatoare nu exista elemente de munitie care sa fi fost prelevate din corpul celor ucisi sau raniti spre a fi utilizate in procesul compararii pentru identificarea individuala a armei din care s-a tras. Pana in 10 ianuarie 1990, nu a fost autopsiata nici o persoana ucisa pe durata revolutiei, in majoritatea cazurilor procurorii consemnand in dosare faptul ca familiile au fost cele care au refuzat examinarile medico-legale. De asemenea, fragmentele de munitie sau gloantele extrase din corpurile celor care au ajuns pe paturile de spital au fost confiscate de Armata si nu se stie unde au disparut, neexistand nici o expertiza balistica. Singurele dovezi relevante despre ranile celor ucisi si munitia cu care s-a tras au ramas radiografiile si alte documente medicale pastrate prin grija medicilor care au operat in acele zile.
"Imi aduc aminte ca in 1 sau 2 ianuarie ’90 a aparut la spital un colonel de la Ministerul de Interne, care s-a prezentat cu numele de Chircoias. Sustinea, destul de violent in limbaj, ca ar conduce o sectie din cadrul Directiei Securitatii Statului. A cerut sa-i predau toate gloantele extrase. Au fost predate acestuia 40 de gloante de diverse forme si dimensiuni, precum si fragmente de munitie. Nu am mai aflat nimic dupa aceea nici de Chircoias, nici de vreo expertiza. Cei care au facut pierdute probele au omis faptul ca mai exista radiografii si alte documente militare pe care le-am pus la dispozitia Parchetului", a declarat dr. Nicolae Constantinescu, chirurg la Spitalul Coltea.

495 de morti dupa fuga lui Ceausescu
Incepand cu data de 22 decembrie ’89, dupa fuga cu elicopterul a dictatorilor Elena si Nicolae Ceausescu, situatia a devenit si mai tragica. In loc ca lucrurile sa se stabilizeze, acestea au scapat de sub control, nici in prezent nefiind clar ce s-a intamplat. Pana la 1 ianuarie 1990 au fost inregistrati, doar in Bucuresti, 495 de morti si 1.275 de raniti. Numarul deceselor inregistrate ca urmare a evenimentelor dupa 22 decembrie 1989 a fost de aproape 10 ori mai mare decat in ziua de 21 decembrie. Incidentele care au urmat in zilele de 22-25 decembrie 1989, dar cu precadere in noptile de 22-23 decembrie si 23-24 decembrie ’89 au fost cantonate in jurul unor obiective de interes national: actuala Piata a Revolutiei (fostul sediul al CC-PCR), Ministerul Apararii Nationale, sediile si imprejurimile Televiziunii Romane si Radiodifuziunii, sediul Comandamentului Infanteriei si Tancurilor, zona unitatilor militare din Ghencea si Antiaeriana, Aeroportul International Otopeni si altele.
In zona acestor obiective a existat o mare aglomerare de forte alcatuita din structuri extrem de eterogene: unitati militare, subunitati, formatiuni de garzi patriotice, forte ale Militiei, membri din randul trupelor de Securitate, la care s-a adaugat o imensa multime aparuta in preajma acestor obiective in urma repetatelor apeluri lansate pe postul public de televiziune prin care se chemau masele sa sprijine revolutia. Televiziunea Romana si Radioul public au fost principalele surse de transmitere a mesajelor care indemnau armata si populatia sa lupte impotriva teroristilor care atacau tara.

Tiruri intense la fostul CC-PCR
In actuala Piata a Revolutiei, incidentele care s-au creat o data cu lasarea intunericului au fost marcate prin numeroase victime, morti si raniti (72 decedati si 255 raniti), ca urmare a declansarii unor tiruri intense de catre componentii dispozitivelor militare (MApN, MI si garzi patriotice), carora li s-au alaturat, in grup sau individual, persoane civile ce au intrat in posesia unor arme de foc.
Un singur exemplu este elocvent pentru ilustrarea consumului deosebit de mare de munitie pe durata desfasurarii actiunilor de lupta. Astfel, potrivit raportului UM 01046 Bucuresti, in perioada cand unitatea a actionat in municipiul Bucuresti (22 decembrie-28 decembrie 1989), s-au consumat urmatoarele cantitati de munitie: 53.920 gloante de calibrul 7,62 mm; 1.566 bucati gloante obisnuite de pistol; 136.850 bucati de gloante calibru lung 7,62 mm; 15.015 bucati munitie de calibrul 12,7 mm; 1.066 bucati de munitie 14,5 mm; 179 bucati de cartuse de iluminare 26 mm; 207 bucati de munitie de semnalizare calibrul 26 mm; 3 lovituri explozive. In aceeasi zona, UM 01060 Bucuresti a executat 27 de lovituri explozive cu tunul de pe tanc.

Articol aparut in Romania libera, din 17 decembrie 2007
www.romanialibera.ro

Campania de colectare a deseurilor, voluntariat la nivel national




Romulus Cristea

» Sambata incepe campania nationala de colectare a deseurilor de echipamente electrice si electronice de la populatie. Actiunea va constitui o premiera pentru ceea ce inseamna protejarea mediului in Romania, cetatenii, dar si firmele de salubritate, primariile si diverse organizatii civice si profesionale fiind antrenate in acest demers. Campania este initiata de ministrul Mediului si Dezvoltarii Durabile, Attila Korodi, care a acordat un interviu "Romaniei libere" despre modul in care se va desfasura actiunea de colectare a deseurilor in orasele Romaniei.

» R.l.: Care este motivatia organizarii la nivel national a campaniei de colectare a deseurilor de la populatie?
Attila Korodi: In Romania exista aceasta problema a deseurilor electrice si electronice. Cetatenii, mai ales cei de la oras, au obiceiul sa se debaraseze de aceste aparate electrice, de care nu mai au trebuinta, in diverse locuri, in loc sa le trimita la centrele de reciclare. Astfel de centre de colectare au fost infiintate – ca sa dau un exemplu, numai in sectorul 3 al Capitalei exista 18 depozite –, dar nu exista aceasta initiativa a cetateanului de a duce in locurile special amenajate frigiderul vechi, televizorul care nu mai functioneaza, calculatorul uzat etc. Unii nu inteleg ca aparatura veche, care nu mai functioneaza, intra intr-un proces de degradare urmat de eliminarea unor substante toxice periculoase in special pentru copii si batrani. De aceea organizam o zi speciala in prima saptamana din luna noiembrie, zi in care cetatenii duc in fata locuintei obiectele electrice de care nu mai au nevoie, urmand sa fie colectate cu sprijinul autoritatilor locale si al firmelor de salubritate. Este un exercitiu, nu neaparat cu un succes extraordinar, dar ne vom da seama cum trebuie actionat pentru ca la anul sa fie si mai bine.

» Cum au fost atrase in aceasta actiune primariile si firmele de salubritate?
In principiu, autoritatile locale au datoria de a colecta de la populatie orice tip de deseuri. Nu toate firmele de salubritate au contracte de a aduna echipamentele electrice sau electronice. Ceea ce facem acum putem spune ca este un voluntariat la nivel national, vom sti cum va fi nevoie sa actionam in viitor.

» Ati declarat recent ca, in Romania, pentru anul 2008, vor trebui colectate 4 kg de deseuri electrice si electronice pe cap de locuitor. Estimati ca aceasta cifra va fi atinsa?
Pentru acest an, am estimat trei kilograme. Nu cred ca vom atinge aceasta tinta. Sa nu uitam ca asociatiile profesionale care se ocupa de aceste deseuri abia au fost infiintate. Dar cifra de patru kilograme pe cap de locuitor, pentru anul 2008, este o tinta pe care o luam serios in seama. Exista o directiva europeana care defineste cantitatea de deseuri provenite din electrocasnice care trebuie adunata de la fiecare cetatean – patru kilograme.

» Romania risca vreo sanctiune in cazul nerealizarii normei la colectarea de deseuri?
La noi, 2008 va fi primul an in care se va aplica cantitatea de 4 kg de deseuri electrice. Unele tari europene au atins deja aceasta cifra, altele fac demersuri in acest sens. In cazul Romaniei, daca nu se va atinge cifra de 4 kg pentru fiecare locuitor nu cred ca vor exista probleme, cu o conditie insa – ca aceste cantitati sa nu existe fizic, sa nu avem de unde sa colectam. Probleme vor fi daca strangerea acestor deseuri de la oameni este ineficienta.

» Care este experienta celorlalte state ale Uniunii Europene in problema gestionarii deseurilor electrocasnice?
Sistemul de colectare si reciclare a deseurilor electrice si electronice este unul costisitor. Nu exista alt deseu a carui reciclare sa coste mai mult. Capacitatile de reciclare nu se regasesc in fiecare tara. Exista unitati in diverse locuri din Europa. In Europa de Vest sistemul functioneaza mai bine deoarece exista un anumit comportament al consumatorilor, care-si schimba periodic aparatura din casa. In general, asociatiile profesionale care au responsabilitatea de a prelua si trimite mai departe cotele de reciclare duc greul in aceasta activitate. Exista mari firme europene care s-au specializat si au responsabilitati de a prelua si recicla deseurile electrice. Sunt proceduri complicate, transportul se face in containere speciale, iar dezasamblarea necesita experienta si utilaje specializate.

» Ce investitii sunt necesare pentru amenajarea depozitelor de colectare si a centrelor de dezmembrare?
Pentru depozitele de colectare investitiile nu sunt spectaculoase. E nevoie de o platforma betonata, cu anumite conditii, pentru a nu se infesta solul cu scurgeri de la aparatura uzata si, bineinteles, protejarea spatiului impotriva ploii si a ninsorii. In cazul centrelor de dezmembrare, investitiile sunt mai mari. In Romania exista un astfel de centru la Constanta, dar alte elemente se trimit in alte tari din Europa pentru reciclare. Elementele care contin metale grele pleaca in alte zone din Europa.

» Cum apreciati ca se va desfasura campania din 3 noiembrie si cat de receptive vor fi primariile?
Din informatiile pe care le detinem, sunt in jur de 100 de localitati care au raspuns pozitiv la campania noastra. Vreo 15 localitati inca nu ne-au dat un raspuns clar, iar in cazul a doua orase mari actiunea nu va avea loc (probabil Iasi si Targu-Mures). La finalizarea actiunii vom putea trage niste concluzii – daca efortul a meritat, daca programul este fezabil, daca sunt costuri mari ce trebuie acoperite. Vor fi dezbateri si vom hotari pe urma ce mai e de facut.

Site dedicat
Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile a deschis un site dedicat campaniei nationale de colectare a deseurilor de echipamente electrice si electronice de la populatie. Actiunea se desfasoara in 100 de localitati, in ziua de 3 noiembrie. Vor participa cetatenii din orasele cu peste 20.000 locuitori si cele 6 sectoare al municipiului Bucuresti, firmele de salubritate, organizatiile colective Ecotic, RoRec si Recolamp, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile. Adresa site-ului este: www.mmediu.ro/ deseurielectrice.htm
Site-ul cuprinde informatii utile pentru cetateni, programul zilei de 3 noiembrie, ghidul primariilor, precum si lista oraselor participante la campanie.
Articol aparut in ziarul Romania libera, din 2 noiembrie 2007
www.romanialibera.ro