Un realizator tv și un ziarist din presa scrisă și-au adus
brusc aminte că au avut legături ratate cu serviciile de informații.
Unul a susținut că a fost ofițer acoperit, cel de-al doilea a relatat în
spațiul virtual că a fost actor într-o ciudată tentativă de racolare.
Ambii omit însă să spună ce-i mai important: cât borș au mâncat pentru a
trăi o astfel de situație.
Lucrurile trebuie să fie clare de la început. Nu poți deveni „țintă”
într-o acțiune de racolare dacă nu „transmiți” la sursă că ai suficient
„material” pentru a fi „agățat” într-un sistem care nu se joacă de-a
șoarecele și pisica precum în filmele americane. De asemenea, nu poți
ajunge ofițer acoperit dacă chiar nu dorești. Pur și simplu e suficient
să spui un „nu” apăsat pentru ca ofițerul de legătură să-și ia
tălpășița. Mai trebuie adăugat că o acțiune de racolare în cadrul
serviciilor de informații durează ceva mai mult decât își închipuie
aiurea unii. Se urmează anumite protocoale, se respectă norme ca la
carte și durata acceptabilă se poate întinde până la cinci ani. În
situația în care ofițerul de legătură raportează reușita racolării
într-o perioadă mult prea scurtă de timp, mai repede decât media
acceptată în cadrul serviciului respectiv, toată acțiunea este supusă
unor reverificări foarte atente, iar ofițerul intră chiar el în atenția
specială a colegilor de breaslă.
Cazul realizatorului de televiziune a făcut ceva vâlvă. La început a fost acuzat de misticism și caracterizat chiar de colegii de
breaslă cum că ar avea tulburări comportamentale. De fapt, el a fost
aproape de sinceritate. Mai avea oare ceva de pierdut? A recunoscut atât
cât a putut sau cât a știut, dar omițând amănunte relevante.
Deși
documentele prezentate nu aveau nicio importanță (un livret militar de
rezervist și chitanțe de la un gheșeft făcut cu Ministerul Apărării),
faptele relatate de jurnalistul vedetă tv au condus mai degrabă, pentru
cunoscătorii sistemului, la două concluzii: fie a fost lucrat „în orb”
și a trăit ani de zile cu impresia că este marele spion al presei, fie
chiar a fost racolat, dar a clacat și a fost abandonat după un timp.
Însă în ambele situații ar fi fost obligat să lucreze cu zel și la
normă.
Altfel de ce și-ar pierde cineva vremea cu tine? Cu visele
spulberate, ziaristul și-a închipuit că dacă spune adevărul pe jumătate
se curăță și de păcate.
Situația ziaristului din presa scrisă care a publicat recent pe un
site „cum a dejucat el o tentativă de racolare din partea
SRI” este mult
mai ciudată. Este foarte probabil ca el să fi jucat rolul de
pion-momeală într-o acțiune de manipulare ordinară a altei instituții
care se ocupă cu prelucrarea de informații. Se mai practică printre
oamenii serviciilor: dacă m-ai călcat pe coadă când nu era cazul, pot și
eu să te joc nițel și să te fac să vorbești singur pe stradă. Ziaristul
susține că, aproape pe nepusă masă, un ofițer de legătură i-ar fi pus
în față, pe masă, la semnat, angajamentul de ofițer acoperit. Ei bine,
nici dacă ar fi reală tentativa de racolare și nici dacă ar fi fost un
„joc” al altui serviciu, așa ceva nu se întâmplă în realitate. Ziaristul
nostru ar fi trebuit să facă anterior dovada, printr-un prinos de
rapoarte sau informații verificabile, că este apt pentru a fi racolat. Foarte probabil, așa s-a întâmplat în
realitate. Doar că teama a fost prea mare și situația l-a depășit.
Articol apărut în
Print Magazin din 20 octombrie 2014; Autor:
Romulus Cristea
Postări
