vineri, 30 aprilie 2010

Kazahii n-au bani sa plateasca datoriile Rompetrol: Mai lăsaţi-ne 3-4 ani

KazMunaiGaz negociază cu Guvernul eşalonarea pe următorii 3-4 ani a unei datorii pe care grupul Rompetrol, controlat de compania kazahă de stat, o are către statul român. Datoriile Rompetrol au fost considerate, prin acordul cu FMI, venituri la bugetul de stat. 


Datoriile istorice de 2,4 miliarde lei (580 milioane euro) ale companiei Rompetrol către statul român, preluate de KazMunaiGaz, au fost considerate, prin acordul cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), venituri la bugetul de stat în 2010. Astfel, potrivit legii, în septembrie, statul ar putea redeveni acţionar la rafinăria Petromidia dacă KazMunaiGaz nu va plăti datoriile istorice ale grupului Rompetrol. Însă oficialii Rompetrol  speră ca în urma unor negocieri cu reprezentanţii guvernului să eşaloneze datoria pe o perioadă de 3-4 ani.


„Negociem cu Guvernul, înţelegem că pentru ei este important să primească banii. Nu vom putea plăti toată datoria fără suport extern, care poate fi un acord interguvernamental. Una dintre posibilităţi este să restructurăm datoria pe 3-4 ani, a declarat joi directorul financiar al grupului Rompetrol, Dimitri Grigoriev, citat de Mediafax. În iulie 2009, după ce compania kazahă a achiziţionat integral grupul Rompetrol de la omul de afaceri Dinu Patriciu, a anunţat, prin preşedintele KazMunaiGaz, Kabyldin Kairgeldy, că este pregătită să îşi asume datoriile grupului Rompetrol şi că se află în negocieri cu mai multe bănci internaţionale pentru a obţine finanţarea datoriilor pe care grupul trebuie să le plătească statului român până în septembrie 2010.
Rambursarea obligaţiunilor Rompetrol a fost luată deja în considerare, ca urmare a acordului semnat cu Fondul Monetar Internaţional, ca sursă de venituri la buget în 2010, la nivelul unei datorii totale de 2,4 miliarde lei (0,47% din PIB). În schimb, conform Programului de convergenţă al României pentru perioada 2009-2012, elaborat în luna februarie 2010, Guvernul se aşteaptă ca suma care va fi încasată să se ridice la numai jumătate din restanţa scadentă în acest an. Rambursarea sumelor scadente datorate de Rompetrol a fost inclusă în categoria „Riscuri fiscale şi bugetare". Privatizarea Petromidia a început în 1997 şi a înregistrat două eşecuri până în anul 2000, când a fost cumpărată de Rompetrol. Pe 31 octombrie 2000, Fondul Proprietăţii de Stat a vândut către Rompetrol Group BV Rotterdam 69,99% din acţiunile Petromidia, pentru 51 milioane de dolari. În octombrie 2003, Guvernul Năstase a aprobat transformarea datoriilor istorice, de 725 milioane de dolari la vremea respectivă, în obligaţiuni în favoarea statului roman.
Dinu Patriciu a vândut în iunie 2009 restul acţiunilor pe care le mai deţinea la Rompetrol ­   Group către KazMunaiGaz, după ce, în 2007, compania kazahă a achiziţionat de la omul de afaceri român 75% din acţiuni pentru 1,6 miliarde dolari.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 30 aprilie 2010
Foto: AP/ Romania libera

marți, 27 aprilie 2010

Rentează izolarea casei?

Construcţii. Credite pe 10 ani pentru reabilitare termică
Pentru reabilitarea termică a locuinţelor proprietarii vor putea accesa credite în lei, garantate de stat, fără avans, potrivit unui proiect de lege promovat de Ministerul Dezvoltării. Creditul maxim garantat pentru o casă nu va putea depăşi 5.000 euro.


Până la 1.500 de euro pe camera de apartament, respectiv 5.000 de euro pentru o casă sunt plafoanele care  vor fi garantate de stat în cazul în care proprietarii  doresc să-şi izoleze termic locuinţele accesând credite. După discuţiile purtate cu Ministerul Finanţelor, Ministerul Dezvoltării  Regionale şi Turismului  a lansat în procedură de urgenţă un proiect de lege cu scopul încurajării proprietarilor de a  contracta credite pentru realizarea lucrărilor de reabilitare termică a imobilelor. Mai mult, proprietarilor li se va acorda o reducere de 75% a impozitului anual pe locuinţă, pe perioada de derulare a împrumutului.
Potrivit estimărilor specialiştilor, mai mult de jumătate din blocurile construite înainte de 1985 necesită anvelopare termică, clădirile de locuit, energofage, în special cele construite din panouri prefabricate consumând o cantitate dublă de energie faţă de un imobil similar ca suprafaţă din Uniunea Europeană. Potrivit proiectului de lege, pentru creditele în lei garantate de stat, fără avans şi care vor fi destinate reabilitării termice, dobânda va fi de până la 7% pe an. Creditul va fi acordat pe o perioadă între cinci şi zece ani, banii putând fi utilizaţi şi pentru alte lucrări decât anveloparea propriu-zisă cu polistiren expandat şi schimbarea vechii tâmplării cu una nouă performantă, ca de exemplu: montarea de panouri solare, înlocuirea centralei termice şi a instalaţiilor aferente etc. Astfel, la un credit în valoare de 5.000 euro, acordat pe durata maximă de 10 ani, cu o dobândă de 7%, proprietarul va avea de plătit o rată lunară de aproximativ 60 euro.
În prezent, prin programul naţional multianual de creştere a performanţei energetice a blocurilor de locuinţe sunt subvenţionate lucrările de reabilitare termică astfel: Guvernul finanţează 50% din proiect, 30% este asigurat de consiliile locale şi 20% de clientul final. În trei sectoare din Bucureşti (sectoarele 1, 2 şi 5) consiliile locale suportă şi procentul de 20% pe care ar trebui să-l plătească proprietarul apartamentului. Pentru anul trecut, consiliile locale au comunicat un preţ mediu pe apartament reabilitat termic de 4.000 euro, în timp ce reprezentanţii Ministerului Dezvoltării discutau de un preţ mediu de 3.500 euro. Radu Opaina, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Proprietari (FAPR), susţine că nu există o coerenţă în aplicarea programului, iar  proprietarii nu sunt informaţi corect în legătură cu eventualele avantaje ale  anvelopării termice a locuinţelor.
„Proprietarilor li s-a promis, la demararea programului, o reducere a facturilor la întreţinere cu circa 40%. Ei bine, eu nu am ­văzut încă nici o diferenţă la factura de întreţinere la blocurile reabilitate termic. Facturile de anul acesta la un bloc reabilitat termic sunt aceleaşi ca cele de anul trecut, când imobilul nu era anvelopat termic. Cineva trebuie să ne explice de ce nu apar diferenţe. În plus, asociaţiile de proprietari nu sunt informate în legătură cu devizul lucrării. În general, ştim că proprietarul plăteşte în medie 400 euro/camera reabilitată termic", a precizat Opaina.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 28 aprilie 2010
Foto: AP / Romania libera



luni, 26 aprilie 2010

Cat costa consolidarea blocurilor subrede

Construcţii. Românii sunt reticenţi şi la soluţiile japoneze
Doar 12 imobile încadrate în gradul I de risc seismic au fost consolidate în Capitală, după 16 ani de la demararea programului naţional privind reducerea riscului seismic la construcţii.  Autorităţile dau vina pe locatarii indecişi.

Romulus Cristea

Deşi Primăria Municipiului Bucureşti a anunţat că au fost finalizate lucrările de consolidare la 21 de imobile multietajate, reprezentanţii Ministerului Dezvoltării susţin însă că doar  la 12 blocuri s-a făcut recepţia finală  de încheiere a lucrărilor.  În restul ţării lucrurile stau şi mai grav, blocurile consolidate putând fi numărate pe degetele de la o mână.  După 16 ani de la publicarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, reprezentanţii autorităţilor locale şi centrale nu au date din care să reiasă costurile medii pe metrul pătrat de construcţie consolidată şi nici costurile estimative pe apartamente, astfel încât  locatarii din imobilele încadrate la risc seismic să se poată orienta în cazul în care decid să execute lucrări de consolidare.  Constructorii susţin că intervalul în care variază costurile de consolidare este de 150-400 euro/metrul pătrat, în funcţie de starea clădirii.

„Normal ar fi să se aplice soluţii minimale, iar imobilul să fie adus la stadiul de funcţionalitate iniţial. Un nivel al costurilor de consolidare de aproximativ 150 euro pe metrul pătrat poate fi considerat acceptabil. Protecţia sesimică nu e o problemă tehnică, ci ţine de voinţa politică. La ora actuală există tehnologii disponibile, astfel încât consolidarea să se realizeze cu locatarii la interior şi să se finalizeze în şase luni. Nu este normal ca doar 12 imobile să fie consolidate, când programul a fost gândit cu 16 ani în urmă", ne-a declarat Nicolae Noica, fost ministru al Lucrărilor Publice.
Numai în Bucureşti, capitala europeană cotată ca fiind cea mai vulnerabilă la cutremure, peste 22.000 de apartamente situate în 2.600 de imobile ar necesita, potrivit datelor oficiale, lucrări de consolidare. La un cutremur major,  367 de blocuri (încadrate la clasa I de risc seismic) cu 6.428 de apartamente s-ar putea prăbuşi. Preşedintele Ligii Asociaţiilor de Proprietari consideră că în domeniul consolidării imobilelor domneşte haosul.
„Din ce am constatat, e un domeniu în care domneşte haosul. În majoritatea cazurilor se aplică metodele clasice de consolidare, care nu de puţine ori conduc la înjumătăţirea suprafeţei utile. Au existat situaţii în care primăriile au returnat la buget banii pentru consolidări justificând fie că nu s-a prezentat nimeni la licitaţie, fie că locatarii refuză consolidarea. Soluţii există, să se aducă firme din străinătate dacă românii refuză astfel de contracte, iar locatarii să fie amendaţi aşa cum prevede legea dacă se opun executării de lucrări", a precizat Mereuţă.
În Bucureşti a existat o tentativă de introducere a unor noi tehnologii de consolidare la un bloc situat pe Şoseaua Mihai Bravu ­90-96, în colaborare cu specialişti din Japonia. Din păcate, de mai bine de doi ani, lipsa acordului a 2-3 locatari a făcut ca proiectul să nu fie pus în practică nici în prezent. 

Articol aparut in ziarul Romania libera din 27 aprilie 2010
 Foto: Romania libera



marți, 20 aprilie 2010

Fermierii cer bani pentru plantele Frankenstein

Europa. Multe solicitări pentru soia modificată

Agricultorii le cer guvernanţilor să subvenţioneze şi cultivarea plantelor modificate genetic, de vreme ce aceste produse cuceresc Europa. 

Romulus Cristea

 Uniunea Europeană a interzis în urmă cu trei ani cultura transgenicelor, iar România, devenită membră UE, a trebuit să se conformeze legislaţiei comunitare şi a renunţat la culturile de soia. Cu toate acestea, soia modificată genetic se utilizează pentru hrana animalelor în aproape toate fermele de animale din UE, inclusiv România. Agricultorii români au anunţat declanşarea unor proteste în luna aprilie, printre revendicări fiind şi aprobarea unei legislaţii pentru cultivarea de plante modificate genetic, în special soia.


„Avem nişte nelămuriri le­gate de culturile modificate genetic. Dacă există îndo­ieli privind efectele OMG (organisme modificate genetic) aupra sănătăţii umane, dacă există riscuri, să se spună  şi să se interzică consumul. Dacă nu, să ne lase să cultivăm. Toate fermele de animale din Europa, inclusiv din România, importă soia modificată genetic din SUA  şi Brazilia. Peste 90% din ferme importă astfel de soia. Trebuie să se clarifice o dată acest aspect, este periculoasă sau nu soia modificată genetic. Culturile de soia modificată genetic au fost o afacere importantă în România. Peste 300.000 de hectare erau cultivate înainte de a fi interzis, iar producţia atingea chiar un milion de tone pe an. Preţul era de 300 euro pe tonă, deci o afacere de 300 milioane euro pe an. La soia convenţională abia cultivăm 15.000 de hectare", ne-a declarat Nicolae Sitaru, preşedintele Ligii Producătorilor  Agricoli (LAPAR).
Directorul Institutului de Cercetări Alimentare, Gheorghe Mencinicopschi, consideră că a fost vorba de ipocrizie când s-a interzis cultivarea de soia modificată genetic, dar importurile în Europa nu au fost stopate.
„Agricultorii noştri au dreptate.  Din punct de vedere pur economic au dreptate, atât timp cât nu se abordează serios aspecte legate de mediu şi efecte asupra organismelor umane. Trebuie precizat că, în afara câtorva excepţii, nu există lucrări ştiinţifice lămuritoare la influenţa OMG asupra oamenilor. Şi cum ar putea să existe, când în anumite state legislaţia interzice publicarea lucrărilor ştiinţifice referitoare la OMG fără a avea acordul producătorilor de astfel de culturi? Pe scurt, pentru rigurozitate, în prezent, ne aflăm în sfera de incertitudine ştiinţifică, iar în UE, în astfel de cazuri, e legiferat principiul precauţiei", a precizat prof. Mencinicopschi.
În schimb, după 2007 în România s-a cultivat porumb modificat genetic, însă pe o suprafaţă foarte restrânsă, aproape 10.000 de hectare, iar din acest an se permite cultivarea cartofilor modificaţi genetic.
Primele pe cap de animal se dau abia din noiembrie
Acordarea primelor de la bugetul de stat pentru ovine şi caprine se face începând cu luna noiembrie, iar cererile trebuie depuse în perioada 26 aprilie-31 mai, potrivit unui proiect de ordin al Ministerului  Agriculturii. Prima pe cap de animal se acordă producătorilor agricoli o singură dată pe an, pentru femele ovine şi  caprine. Pentru a beneficia de primă, solicitanţii trebuie să depună cererea la centrul local sau judeţean al APIA.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 21 aprilie 2010

Foto: Romania libera


miercuri, 14 aprilie 2010

Drepturi de poluare la mica înţelegere

Industrie. România ar putea obţine 2,5 miliarde de euro din certificate CO2


Surplusul de certificate pentru emisii de carbon nu va fi tranzacţionat pe bursă, aşa cum se discutase iniţial. Până la 2,5 miliarde euro este valoarea estimată ce ar putea fi obţinută din vânzarea surplusului de certificate de CO2 primite de România pentru perioada 2008-2012. Potrivit unei ordonanţe de urgenţă  a Guvernului, surplusul de certificate va putea fi vândut doar prin negociere directă către state sau entităţi contractate cu oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic. Scopul vânzării acestor certificate este dezvoltarea de proiecte care să aibă ca rezultat final reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Ordonanţa prevede ca sumele rezultate din comercializarea surplusului de certificate de emisii să fie vărsate la Fondul pentru Mediu, iar 10% din valoarea fiecărei tranzacţii va reprezenta venit la bugetul de stat. Proiectele finanţate din această sursă vor trebui  aprobate prin hotărâre de guvern.
Specialiştii în energie consideră că vânzarea certificatelor CO2 trebuie să fie riguros urmărită, mai ales că banii proveniţi din asemenea tranzacţii trebuie să se regăsească în investiţii de mediu. „Tranzacţionarea certificatelor de carbon trebuie să se facă conform unor reguli comune stabilite în Comunitatea Europeană. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nu face decât să adapteze legislaţia internă referitoare la aceste certificate în conformitate cu prevederile europene în materie. De fapt, se urmăreşte ca astfel de tranzacţii să fie riguros înregistrate în registrul naţional de certificate CO2  pentru ca tot ce se vinde să fie clar. Dacă tranzacţiile s-ar face, de exemplu, la bursă,  prin vânzări-cumpărări succesive s-ar putea pierde urma acestor certificate", ne-a declarat Jean Constantinescu, preşedintele Institutului Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Izvoarelor de Energie (IRE).


Pentru a motiva necesitatea  ordonanţei de urgenţă, reprezentanţii Guvernului au precizat că preţul per unitate la astfel de certificate este în scădere semnificativă, ceea ce impune vânzarea rapidă a surplusului, şi apreciază că banii astfel obţinuţi vor avea un impact pozitiv asupra deficitului bugetar şi vor reprezenta o sursă de finanţare pentru proiecte urgente de mediu, în principal în sectorul energetic, dar şi în sectorul rezidenţial, agricultură şi transporturi. Preşedintele IRE consideră însă că trebuie manifestată prudenţă în vânzarea acestor certificate.
„În primul rând, ar trebui să existe garanţii că banii din vânzarea certificatelor se întorc în proiecte de mediu. România a avut alocat un număr destul de mare de certificate de carbon, iar în condiţiile în care activitatea industrială s-a redus foarte mult, a apărut un surplus. Însă pentru viitor e nevoie de o strategie ca să ne putem da seama dacă e bine să vindem surplusul sau nu. Dacă acum valoarea lor este undeva la 5-10 eurocenţi pe bucată, s-ar putea ca peste doi ani să  valoreze mult mai mult. De aceea trebuie manifestată prodenţă, dacă peste un timp  se va relua producţia în anumite unităţi, chiar dacă vor fi la un randament mai bun, tot vor fi poluante, iar atunci ne-am putea trezi în situaţia de a avea nevoie să mai cumpărăm certificate", a precizat Jean Constantinescu.
Instrumente financiare Certificatele de emisii de gaze de seră (cunoscute şi sub denumirea de certificate CO2 sau certificate de carbon) sunt instrumente financiare utilizate în Uniunea Europeană în scopul prevenirii şi controlului emisiilor poluante. Un certificat echivalează cu o tonă de emisii de dioxid de carbon (CO2). Certificatele au intrat în circulaţie în urma adoptării Protocolului de la Kyoto de către 183 de state din lume, printre care şi România. Protocolul a intrat efectiv în vigoare din data de 16 februarie 2005, deşi fusese convenit, iniţial, decembrie 1997. România a primit pentru 2008-2012 350 milioane de astfel de instrumente financiare.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 15 aprilie 2010

Foto: Romania libera

Cum ajunge să coste întreţinerea de la simplu la dublu

Polii facturilor de căldură
Ploieştiul are cel mai mic preţ al gigacaloriei, Giurgiu - pe cel mai mare. Regia de încălzire din Ploieşti a fost privatizată şi are de încasat bani de la stat, cea din Giurgiu aparţine statului şi are datorii la buget. Prima arată în interior ca o centrală nucleară. Cealaltă pare rezultatul unui bombardament nuclear. RL a încercat să afle cum s-a ajuns la această situaţie paradoxală.
Ploieştenii plătesc una dintre cele mai mici facturi de încălzire din ţară: ea coboară chiar şi la 100 de lei pe luna de iarnă la un apartament cu două camere. Cu excepţia oraşelor foarte mici, Ploieştiul are şi cel mai mic preţ: 117 lei pe gigacalorie. Lucrurile nu au stat tot timpul aşa. Acum 10 ani, gigacaloria din Ploieşti era una dintre cele mai scumpe. Când costurile s-au dovedit prea mari, oraşul a trecut la reabilitare şi privatizare.

 
„Nu avem doar cea mai ieftină gigacalorie, plătim mai puţin decât alţii şi pentru alte servicii, cum ar fi, de exemplu, salubritatea. Mai mult, locatarii blocurilor din Ploieşti au cele mai mici datorii la furnizorii de servicii. La noi, tendinţa ultimilor ani este aceea de a se rebranşa la sistemul de încălzire centralizat, fiind din ce în ce mai puţini cetăţeni care renunţă la clasicul sistem de încălzire", ne-a spus Ion Stan, preşedintele Uniunii Asociaţiilor de Proprietari (UAP),  organizaţie care  reprezintă interesele la aproape 1.400 de asociaţii de proprietari, dintr-un total de 1.800 (64.000 de apartamente) din Ploieşti. Într-adevăr, potrivit statisticilor realizate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Serviciilor de Gospodărire Comunală (ANRSC), locuitorii din municipiul Ploieşti, alături de cei din  Bucureşti şi Constanţa, plătesc la întreţinere mai puţin decât alţii pentru încălzire şi apă caldă. Pentru comparaţie, un ploieştean  plăteşte de două ori mai puţin pentru aceste servicii decât un giurgiuvean sau un târgoviştean. Diferenţa destul de importantă şi care se simte greu la buzunarul locatarului de bloc provine  în principal din modul în care funcţionează CET-urile şi din calitatea reţelei de transport.
Apartamentele se rebranşează
La Ploieşti, Consiliul Judeţean Prahova şi Primăria Municipiului Ploieşti au ales să concesioneze, din 2004, întregul sistem de termoficare, pe o durată de 15 ani, către un operator, Dalkia Termo Prahova, filială a grupului Veolia Environnement şi care de anul trecut s-a alăturat transnaţionalei EDF (Electricité de France), lider mondial în ceea ce priveşte electricitatea. Traseul gigacaloriei ieftine la Ploieşti a început cu aproape zece ani în urmă. La început, printr-un proiect BERD, toate conductele de termoficare au fost înlocuite şi preizolate. Pierderile s-au redus până la câteva procente, iar avariile sunt acum foarte rare. În plus, Ploieştiul a avut norocul să fie printre primele oraşe din România în care, printr-un proiect-pilot, au fost izolate termic primele blocuri de locuinţe.
Monitorizarea la nivel local a avut, de asemenea, importanţă. „La primărie, prin consilieri şi prin intervenţia asociaţiilor de proprietari, s-a avut grijă tot timpul ca preţurile la utilităţi să fie stabilite şi în acord cu nivelul de trai al populaţiei", susţine preşedintele UAP. Au urmat apoi, după preluarea sistemului de către Dalkia, modernizarea CET Brazi şi îmbunătăţirea randamentului echipamentelor de producţie cu peste 40%. „După şase ani de investiţii, avem cel mai scăzut tarif pentru populaţie (117 lei/Gcal cu TVA) din ţară, dacă ne referim la sisteme de termoficare similare. Pierderile pe reţele au scăzut la mai puţin de 20%, iar continuitatea în furnizarea apei calde este de aproape 100%. În Ploieşti, costurile pentru încălzirea cu centrala individuală de gaz  sunt cu 40% mai ridicate decât în cazul sistemului centralizat. În ultimii trei ani, peste 1.200 de clienţi s-au rebranşat, după ce se debranşaseră anterior", ne-a declarat Ioana Iliescu, manager comercial la Dalkia.
Restanţe are doar statul
Punctele termice şi de distribuţie din Ploieşti au fost modernizate şi există programe de gestiune a exploatării care urmăresc în timp real parametrii de funcţionare. „Dacă mi-ar fi spus cineva, în 1975, când am început să lucrez la întreprinderea de distribuire a energiei termice Ploieşti, că se va ajunge la nivelul tehnologic pe care îl vedem astăzi, la un grad atât de ridicat de automatizare, i-aş fi spus că are probleme. Înainte de anii '90 eram o armată de oameni care deserveam punctele termice, acum lucrurile s-au schimbat, calculatoarele ne indică avariile şi  unde trebuie să intervenim", ne-a spus Ion Stoicescu, adjunct şef exploatare la Dalkia. Reclamaţiile din partea locatarilor se numără pe degete şi, în general, de ani de zile nu există dificultăţi legate de încasarea facturilor de la populaţie. În schimb, există restanţe însumând 27 milioane lei la subvenţiile pentru energia termică ce trebuie plătite de Guvern şi autorităţile locale.


Printre ultimii la salarii, printre primii la cheltuielile cu întreţinerea. Astfel poate fi caracterizată situaţia locuitorilor oraşului Giurgiu, care plătesc aproape 218 lei pe gigacalorie, adică cel mai mare preţ dintre oraşele cu peste 50.000 de locuitori ale României.
„Preţul de producţie nu ar fi chiar atât de mare, deşi bani de modernizare de la Consiliul Judeţean nu am primit niciodată. Problema mare este la Consiliul Local, care a hotărât să acorde cea mai mică subvenţie permisă de lege şi, în plus, are şi o metodă dezavantajoasă de a calcula acest ajutor", justifică Sorin Cepraga, directorul CET Giurgiu. Până la urmă, primăria dă doar 33 lei pe gigacalorie (cel mai puţin din ţară), Guvernul mai dă 86 lei, iar giurgiuvenii plătesc cea mai scumpă căldură din ţară, adică 218 lei pe gigacalorie. Înconjurat de cele doar câteva zeci de oameni care mai lucrează în această perioadă la CET (ceilalţi angajaţi fiind fie în şomaj tehnic, fie în concediu medical), directorul ne arată două cazane destul de vechi, despre care aflăm că au fost preluate de la o centrală ce deservea oraşul cu mult înainte de a fi construită actuala centrală, la finele anilor '80.
„Cazanele acestea le-am preluat de la combinatul chimic. Sunt cazanele din baltă. Sunt vechi, dar le-am modernizat atât cât am putut. Funcţionează doar pe gaz şi pe păcură şi sunt singurele cu care lucrăm în prezent. Să dăm drumul unităţii principale, cea care funcţionează pe cărbune, ar însemna pierderi mult prea mari la consumul actual", continuă Cepraga. Practic, uzina este obligată să folosească cel mai scump combustibil (gazul) pentru că unitatea pe cărbune a devenit supracapacitată o dată cu moartea industriei giurgiuvene (principalul client al CET timp de ani de zile). „Ani la rând persoanele fizice au fost doar clienţi secundari. CET-ul a fost proiectat pentru a vinde abur industrial şi energie electrică către platformele din Giurgiu. Acum unde să mai vinzi, dacă nu mai există nimic?", spune directorul.
„Vindem certificate de carbon"
În prezent, CET-ul de la Giurgiu a ajuns în situaţia paradoxală de a se finanţa din diminuarea propriei activităţi. „Cazanele noi pe care le vedeţi aici sunt destinate producerii de apă caldă, dacă va cumpăra cineva, şi au fost cumpărate din fonduri proprii, venite din vânzarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon. Cum noi de la an la an am funcţionat la capacităţi mai mici, şi rezervele de certificate sunt mai mari. Am angajat un broker de specialitate şi am vândut surplusul. De aici ne susţinem atât cât putem. Măcar, dacă murim, să nu zică nimeni că nu am făcut nimic", continuă aproape resemnat Cepraga. Consiliul Judeţean Giurgiu, acţionarul majoritar al întreprinderii, nu a alocat fonduri niciodată. „Marele nostru noroc a fost că în perioada Guvernului Tăriceanu am primit ceva fonduri pentru investiţii printr-o ordonanţă de guvern. Altfel nu ştiu dacă rezistam", explică Sofia Cruţi, directorul de investiţii al CET.
Singura speranţă, privatizarea
„Sunt discuţii avansate. Este o firmă din România care vrea să ne cumpere. Am înţeles că vor să producă mai ales energie electrică prin cogenerare, folosind unitatea principală, care funcţionează pe cărbune. Este singura noastră şansă", spune Cepraga. Este vorba despre un investitor care a mai încercat să preia CET, însă s-a lovit de refuzul Primăriei Giurgiu, care a considerat că este proprietara terenului pe care este construită uzina şi a cerut bani în plus pentru acesta. Preţul de vânzare ar fi de 5 milioane de euro, însă trebuie precizat că CET are datorii la stat de peste 30 milioane de euro. „Am fost şi executaţi silit, însă, spre norocul nostru, cazanul executat a fost răscumpărat tot de investitorul care vrea să ne preia. De aceea cred că are intenţii serioase", spune directorul. În prezent, CET are de recuperat peste 5 milioane euro de la asociaţiile de locatari, însă sunt şanse reduse de reuşită. „Pur şi simplu nu avem ce să le facem. Asociaţiile sunt construite în aşa fel încât, practic, nu au active. Abia în ultima vreme s-a trecut la semnarea unor acorduri cu fiecare proprietar în parte, care ne vor permite să îi executăm pe aceştia când este cazul", continuă Cepraga.
Capitala preia datoriile RADET
Creditele contractate de Regia Autonomă pentru Distribuţia Energiei Termice, în 1997-1998, pentru reabilitarea sistemului de termoficare în Bucureşti, în valoare totală de 45 milioane euro, vor fi restituite parţial de către Primăria Capitalei, deoarece regia nu dispune de bani pentru rambursare. Transferul obligaţiei de rambursare a fost decis în şedinţa de miercuri a Guvernului, printr-un proiect de lege. „Este vorba de credite angajate în anii 1997-1998 pentru reabilitarea şi modernizarea sistemului de termoficare din municipiul Bucureşti. Creditele au fost integral utilizate, iar restituirea creditelor s-a făcut parţial, până în acest moment, din bugetul RADET. RADET nu are în acest moment capacitatea de rambursare, iar primăria preia obligaţia de rambursare. Se modifică practic plătitorul contului de credit", a spus ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, în şedinţa de guvern. România şi Banca Europeană de Investiţii au încheiat, în 1997, un acord de împrumut în valoare de 35 milioane euro acordat RADET pentru reabilitarea şi modernizarea sistemului de termoficare din municipiul Bucureşti, iar un an mai târziu a fost încheiat un acord de împrumut cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, în valoare de 10 milioane euro, pentru acelaşi proiect. În Bucureşti, populaţia plăteşte 119 lei pentru gigacalorie, preţ care ar putea creşte de anul acesta la 170 de lei, întrucât primăria spune că nu îşi mai poate permite plata subvenţiei.

Un articol de Romulus Cristea si Serban Buscu

Foto: Romania libera/ Andrei Dumitru

Articol aparut in ziarul Romania libera din 15 aprilie 2010


marți, 6 aprilie 2010

Fisele postului pentru beizadelele de la Paris si Montevideo


 Diplomaţie. Syda a renunţat, Oana rămâne

Angajarea pe posturile de secretari economici a lui Bogdan Ionescu, zis şi Syda, şi a Oanei Bălan (fiica unui secretar de stat) a iscat un întreg scandal, fiind contestate în special competenţele profesionale ale celor doi. Ministerul Economiei anunţa acum câteva zile că, în urma câştigării unui concurs, Bogdan Adrian Ionescu (pe care ziarele de bulevard îl prezintă cu numele de Syda), iubitul Elenei Băsescu şi fiul lui Bebe Ionescu, fost director FPS, a fost numit consilier economic la Ambasada din Franţa. În acelaşi timp, Oana Bălan, fiica secretarului de stat din Ministerul Economiei Maria Pârcălăbescu, a fost numită pe o funcţie similară în Uruguay. La scurt timp după publicarea anunţurilor, s-a iscat un întreg scandal, principalele acuzaţii fiind le¬gate de condiţiile în care s-au desfăşurat aceste concursuri şi de competenţele profesionale ale acestora, în condiţiile în care ambii au experienţă profesională insuficientă şi au anumite legături cu persoane influente din politică. Bogdan Ionescu era angajat de o lună la Ministerul Economiei, iar Oana Bălan era, de anul trecut, consilier al unui coleg al mamei sale. 


Pentru a afla amănunte despre ascensiunea rapidă a lui Bogdan Ionescu, despre condiţiile de desfăşurare a concursului, dar şi despre eventualele atribuţii, potrivit fişei postului de secretar economic, ne-am adresat Biroului de Presă al Ministerului Economiei, care însă nu a trimis în timp util vreun răspuns.
Iuliu Winkler, fostul ministru al Comerţului, ne-a precizat care erau atribuţiile unui secretar economic. „La post, reprezentanţii economici au ca atribuţii păstrarea legăturilor cu întreprinzătorii, trebuie să fie capabili să efectueze studii de piaţă. Ei trebuie să acorde asistenţă firmelor româneşti, să asiste companiile la târguri şi expoziţii. Reprezentanţii economici asigură asistenţă pentru demnitari, întocmesc punctaje, fac raportări periodice. Uneori urmăresc, în funcţie de ţara unde-şi desfăşoară activitatea, cererile de achiziţii publice", ne‑a declarat Winkler.
Într-un comunicat al Ministerului Economiei se preciza că „Bogdan Ionescu a ocupat postul, temporar vacant, aferent funcţiei publice de execuţie de expert asistent în urma unui concurs".
Bogdan Hossu, liderul „Cartel Alfa", consideră însă că nu numai organizarea concursului ridică semne de întrebare, ci şi competenţele profesionale ale concurenţilor.
„Nu ne dăm seama ce experienţă profesională ar putea avea dl Ionescu. Conform fişei postului, domnia sa ar fi trebuit să faciliteze contracte comerciale directe, ceea ce implică experienţă. Considerăm că numirile recente în posturile de secretari economici III la Paris şi Montevideo au fost incorecte şi imorale", a precizat Hossu.
În urma scandalului izbucnit în presă, Bogdan Ionescu şi-a anunţat demisia din functia deţinută la Ministerul Economiei.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 7 aprilie 2010

Foto: Romania libera/Mediafax