Ochii albaștri din presă omit să spună povestea completă

Un realizator tv și un ziarist din presa scrisă și-au adus brusc aminte că au avut legături ratate cu serviciile de informații. Unul a susținut că a fost ofițer acoperit, cel de-al doilea a relatat în spațiul virtual că a fost actor într-o ciudată tentativă de racolare. Ambii omit însă să spună ce-i mai important: cât borș au mâncat pentru a trăi o astfel de situație.

Lucrurile trebuie să fie clare de la început. Nu poți deveni „țintă” într-o acțiune de racolare dacă nu „transmiți” la sursă că ai suficient „material” pentru a fi „agățat” într-un sistem care nu se joacă de-a șoarecele și pisica precum în filmele americane. De asemenea, nu poți ajunge ofițer acoperit dacă chiar nu dorești. Pur și simplu e suficient să spui un „nu” apăsat pentru ca ofițerul de legătură să-și ia tălpășița. Mai trebuie adăugat că o acțiune de racolare în cadrul serviciilor de informații durează ceva mai mult decât își închipuie aiurea unii. Se urmează anumite protocoale, se respectă norme ca la carte și durata acceptabilă se poate întinde până la cinci ani. În situația în care ofițerul de legătură raportează reușita racolării într-o perioadă mult prea scurtă de timp, mai repede decât media acceptată în cadrul serviciului respectiv, toată acțiunea este supusă unor reverificări foarte atente, iar ofițerul intră chiar el în atenția specială a colegilor de breaslă.

Cazul realizatorului de televiziune a făcut ceva vâlvă. La început a fost acuzat de misticism și caracterizat chiar de colegii de breaslă cum că ar avea tulburări comportamentale. De fapt, el a fost aproape de sinceritate. Mai avea oare ceva de pierdut? A recunoscut atât cât a putut sau cât a știut, dar omițând amănunte relevante. 

Deși documentele prezentate nu aveau nicio importanță (un livret militar de rezervist și chitanțe de la un gheșeft făcut cu Ministerul Apărării), faptele relatate de jurnalistul vedetă tv au condus mai degrabă, pentru cunoscătorii sistemului, la două concluzii: fie a fost lucrat „în orb” și a trăit ani de zile cu impresia că este marele spion al presei, fie chiar a fost racolat, dar a clacat și a fost abandonat după un timp. Însă în ambele situații ar fi fost obligat să lucreze cu zel și la normă. 

Altfel de ce și-ar pierde cineva vremea cu tine? Cu visele spulberate, ziaristul și-a închipuit că dacă spune adevărul pe jumătate se curăță și de păcate. Situația ziaristului din presa scrisă care a publicat recent pe un site „cum a dejucat el o tentativă de racolare din partea SRI” este mult mai ciudată. Este foarte probabil ca el să fi jucat rolul de pion-momeală într-o acțiune de manipulare ordinară a altei instituții care se ocupă cu prelucrarea de informații. Se mai practică printre oamenii serviciilor: dacă m-ai călcat pe coadă când nu era cazul, pot și eu să te joc nițel și să te fac să vorbești singur pe stradă. Ziaristul susține că, aproape pe nepusă masă, un ofițer de legătură i-ar fi pus în față, pe masă, la semnat, angajamentul de ofițer acoperit. Ei bine, nici dacă ar fi reală tentativa de racolare și nici dacă ar fi fost un „joc” al altui serviciu, așa ceva nu se întâmplă în realitate. Ziaristul nostru ar fi trebuit să facă anterior dovada, printr-un prinos de rapoarte sau informații verificabile, că este apt pentru a fi racolat. Foarte probabil, așa s-a întâmplat în realitate. Doar că teama a fost prea mare și situația l-a depășit.

Articol apărut în Print Magazin din 20 octombrie 2014;  Autor: Romulus Cristea

În redacţia Print Magazin

O fotografie din redactia revistei Print Magazin, de la Casa Presei din Bucureşti. Fotografia este realizată la data de 3 decembrie 2013.

In fotografie, membrii redacţiei revistei: Romulus Cristea, Relu Liciu, Mihai Sava şi alţii.

Moartea jurnalismului de investigatie nu-i induioseaza nici pe spioni

 

Prăbușirea presei scrise și a jurnalismului de investigație va schimba oare strategiile agențiilor de informații referitoare la metodele de monitorizare și prelucrare prin „open source"? Deși e greu de înțeles pentru tradiționaliștii nostalgici și apărătorii presei scrise, activitățile de "open source intelligence" vor prospera continuu și vor deveni tot mai rafinate chiar și fără jurnalismul clasic de investigație practicat până în prezent.

Până la 90% dintre informațiile obținute și prelucrate de marile agenții de intelligence provin, în ultimii ani, din ceea ce este denumit ca "open source". Informațiile astfel obținute din monitorizarea și analiza mass-media și a site-urilor de internet sunt practic cu risc zero și nu încalcă legislațiile naționale. Criza economică mondială a grăbit însă și prăbușirea presei scrise, iar jurnalismul de investigație se zbate să supraviețuiască. Deși unii jurnaliști acceptă cu dificultate ideea că munca lor nu mai este apreciată la fel ca în urmă cu 10-15 ani, internetul și tehnologia au schimbat drastic regulile jocului. În prezent, este mult mai dificil să culegi știri în exclusivitate și să realizezi anchete care să schimbe reguli în societate sau politică. În plus, criza economică a redus și mai mult resursele financiare pentru astfel de demersuri. S-a ajuns până la situația în care, din rațiuni economice, ziarele bulevardiere folosesc serviciile agențiilor de detectivi profesioniști, iar marile trusturi de presă cumpără direct materiale de la instituții private de intelligence. Materialele sunt editate și asumate de redacțiile de jurnaliști, iar din punct de vedere economic, toată lumea este mulțumită. În plus, informațiile obținute spre publicare sunt cumva garantate de profesioniști care utilizează surse și metode de investigație verificate.

Și în România lucrurile stau asemănător, tendința probabil va fi aceeași. Publicațiile de scandal achiziționează fotografii și materiale video de la agențiile de detectivi particulari, așa explicându-se conținutul aproape identic al ziarelor de acest tip. Apar și situații mai delicate uneori când agențiile de detectivi sunt incomodate de prezența unor jurnaliști pe teren și oferă pur și simplu materialele brute cu titlu gratuit condiționând "eliberarea" zonei de investigație. Rețetele funcționează cu succes. Cât privește jurnalismul de investigație, mai ales după declanșarea crizei, acesta a dispărut cu desăvârșire. Principala cauză a prăbușirii este în primul rând situația dezastruoasă în care se află presa scrisă, în special din rațiuni financiare. Situația a devenit atât de gravă încât așa-zisele anchete se realizează prin telefon, sau sunt inventate, reluate și însăilate din materiale deja publicate de diverse agenții de presă sau alte publicații.

În astfel de condiții, se poate aprecia că activitatea de open source intelligence nu va avea după ce să suspine, iar ofițerii de informații nu vor avea mai mult de alergat. Deși jurnalismul de investigație este tot mai absent, internetul se dezvoltă cu o viteză greu de imaginat, informațiile care apar sunt tot mai numeroase și neașteptate. Trebuie însă să știi să le selectezi, să le analizezi, să le găsești rostul și abia apoi să le coroborezi (obligatoriu) cu verificări clasice pe teren. De asemenea, interfața prietenoasă a ciberspațiului mai permite fabricarea și asumarea de calități greu de verificat în timp limitat. Aplicațiile existente pentru internet, camerele video live, platformele sociale, dar și obligarea prin legislație a unor importante instituții să publice informații despre activitățile desfășurate ușurează incredibil munca de monitorizare și analiză a agențiilor și profesioniștilor din intelligence.

Articol de Romulus Cristea, aparut in revista Print Magazin, la data de 3 decembrie 2012