luni, 3 decembrie 2012

Sabotati ziarul Romania libera (I)


Ziarul România liberă "a uitat" să-mi mai plăteasca salariile începând din luna februarie. Se mai adaugă munca "la negru", prestată pentru Medien Holding, pentru mai multe suplimente ale ziarului România libera şi pentru care banii s-au încasat, dar nu s-au virat şi pentru ziarişti. Eu o consider o escrocherie, ca să nu o numesc mizerie. Sunt uimit sa văd acum un "protest" al colegilor, dar care au stat impasibili când vedeau cum sunt escrocat de ziarul la care lucram de 23 de ani (din 1990). Colegii "răzvrătiţi" nu au scos niciun cuvânt când vedeau că eu, de luni si luni de zile, prestam pe gratis. În schimb, colegii jurnalişti îşi încasau salariile pe drepturi de autor sau lanegru, cu banuţii număraţi ca la frizer, în mână (eu am preferat sa lucrez legal, în schimb).
În plus, am mai descoperit că nici asigurările nu sunt plătite de doi ani de zile. ITM-ul are acum de lucru si cu România liberă, dar şi cu proprii angajaţi "unşi".
Nu-mi rămâne decât să-i rog pe cei care mai au bun simţ să saboteze acest ziar (România liberă, dar şi Academia Caţavencu care face parte din trust, deşi tirajele nu mai sunt auditate de BRATT), adică pur şi simplu să nu-şi mai facă abonamente şi să nu-l mai citească, dar nici să nu mai deschidă pagina lor de web. E suficient doar atât. Nesimţirea a fost maximă. Altceva nu a mai rămas de făcut! Doar aşa mai puteţi dovedi puţină solidaritate cu ziaristii escrocaţi. Altfel umpleţi în continuare buzunarele lui Adamescu & Co care sfidează jurnaliştii escrocaţi. Adamescu continua să vină la birou fie cu Rolls Royce, fie în Maybach, în timp ce ziariştii sunt rupţi de foame de luni de zile. Un trabuc pe care-l fumează zilnic Dan Adamescu costă cât salariul neplătit de luni de zile al unui junalist. Un individ cu moralitate diminuată, discutabilă şi care a adus ziarul în stadiul în care se află astăzi. La zero barat, un ziar neauditat si aproape inexistent.
Cum am fost escrocat de ziarul România liberă
          Cum am fost escrocat de ziarul România liberă
Ce să vă mai spun? Că am aflat că nu am şansa să recuperez nimic de la societate. Totul a fost spoliat şi mătraşit. "Actorii-dirijori" sunt indicaţi şi arătaţi cu degetul în persoana directorului general Adrian Rus (care cerşea imperativ de la redactori redirecţionarea impozitelor către ONG-urile proprii, afirmând-halal model de părinte- că are de cumpărat fân pentru caii fiicei şi bascheţi pentru băiatul de la liceu )  şi a directorului economic Dan Sabău. Despre Găbi Gheorghiţa Barbu, şefa de la personal care malversaţioneză şi ştate, nu va pot spune decât ce ştie toată lumea. Discutăm de o semianalfabeta şi abia aştept ca în zilele următoare să public scrisorile electronice primite de la aceasta. Pentru fapt divers, i se spune în redacţie, "Miau-Legat" sau "Servitoarea". Surpriza vine în viitorul apropiat. Cu probe si documente. La poliţie unii deja au dat cu subsemnatul, alţii aşteaptă mandatul de aducere, aşa cum de altfel a auzit direct şi Alexander Adamescu.
La Poliţie şi Parchet sunt, în prezent, instrumentate câteva dosare privind situaţia de la România liberă. De exemplu, la Secţia 9 Poliţie Mai sunt şi nişte procese pe rol. Sper ca lucrurile să fie soluţionate în curând.
Mai am de adăugat însă ceva. Ziarul România liberă îmi plătea un "fantastic" salariu de 1.800 lei, un fel de pedeapsa pentru faptul că am refuzat să lucrez ilegal "la negru" sau pe drepturi de autor. În schimb, colegii, 99,99%, care în prezent plâng pe la colţuri, primeau 3.500-6.000 de lei lunar drept răsplată pentru"fentarea" legii prin aşa-zise drepturi de autor sau plată pe ştate de aruncat la coş.

* Voi publica cât de curând lista cu firmele, politicienii si oamenii de afaceri care au beneficiat indirect de munca mea, neplatită de angajator. O astfel de firma, de exemplu, este compania care imbuteliază apa minerală Borsec.

** Cititi alte cateva zeci de comentarii la materialul de mai sus, pe pagina mea de la Facebook:

Va urma

Moartea jurnalismului de investigatie nu-i induioseaza nici pe spioni

Prăbușirea presei scrise și a jurnalismului de investigație va schimba oare strategiile agențiilor de informații referitoare la metodele de monitorizare și prelucrare prin „open source"? Deși e greu de înțeles pentru tradiționaliștii nostalgici și apărătorii presei scrise, activitățile de "open source intelligence" vor prospera continuu și vor deveni tot mai rafinate chiar și fără jurnalismul clasic de investigație practicat până în prezent.

Până la 90% dintre informațiile obținute și prelucrate de marile agenții de intelligence provin, în ultimii ani, din ceea ce este denumit ca "open source". Informațiile astfel obținute din monitorizarea și analiza mass-media și a site-urilor de internet sunt practic cu risc zero și nu încalcă legislațiile naționale. Criza economică mondială a grăbit însă și prăbușirea presei scrise, iar jurnalismul de investigație se zbate să supraviețuiască. Deși unii jurnaliști acceptă cu dificultate ideea că munca lor nu mai este apreciată la fel ca în urmă cu 10-15 ani, internetul și tehnologia au schimbat drastic regulile jocului. În prezent, este mult mai dificil să culegi știri în exclusivitate și să realizezi anchete care să schimbe reguli în societate sau politică. În plus, criza economică a redus și mai mult resursele financiare pentru astfel de demersuri. S-a ajuns până la situația în care, din rațiuni economice, ziarele bulevardiere folosesc serviciile agențiilor de detectivi profesioniști, iar marile trusturi de presă cumpără direct materiale de la instituții private de intelligence. Materialele sunt editate și asumate de redacțiile de jurnaliști, iar din punct de vedere economic, toată lumea este mulțumită. În plus, informațiile obținute spre publicare sunt cumva garantate de profesioniști care utilizează surse și metode de investigație verificate.
Și în România lucrurile stau asemănător, tendința probabil va fi aceeași. Publicațiile de scandal achiziționează fotografii și materiale video de la agențiile de detectivi particulari, așa explicându-se conținutul aproape identic al ziarelor de acest tip. Apar și situații mai delicate uneori când agențiile de detectivi sunt incomodate de prezența unor jurnaliști pe teren și oferă pur și simplu materialele brute cu titlu gratuit condiționând "eliberarea" zonei de investigație. Rețetele funcționează cu succes. Cât privește jurnalismul de investigație, mai ales după declanșarea crizei, acesta a dispărut cu desăvârșire. Principala cauză a prăbușirii este în primul rând situația dezastruoasă în care se află presa scrisă, în special din rațiuni financiare. Situația a devenit atât de gravă încât așa-zisele anchete se realizează prin telefon, sau sunt inventate, reluate și însăilate din materiale deja publicate de diverse agenții de presă sau alte publicații.
În astfel de condiții, se poate aprecia că activitatea de open source intelligence nu va avea după ce să suspine, iar ofițerii de informații nu vor avea mai mult de alergat. Deși jurnalismul de investigație este tot mai absent, internetul se dezvoltă cu o viteză greu de imaginat, informațiile care apar sunt tot mai numeroase și neașteptate. Trebuie însă să știi să le selectezi, să le analizezi, să le găsești rostul și abia apoi să le coroborezi (obligatoriu) cu verificări clasice pe teren. De asemenea, interfața prietenoasă a ciberspațiului mai permite fabricarea și asumarea de calități greu de verificat în timp limitat. Aplicațiile existente pentru internet, camerele video live, platformele sociale, dar și obligarea prin legislație a unor importante instituții să publice informații despre activitățile desfășurate ușurează incredibil munca de monitorizare și analiză a agențiilor și profesioniștilor din intelligence.
Articol de Romulus Cristea, aparut in revista Print Magazin, la data de 3 decembrie 2012

luni, 2 aprilie 2012

Masina romaneasca cu hidrogen. Din octombrie, pe sosele

Cercetătorii de la Centrul Naţional de Hidrogen şi Pile de Combustibil au în stadiu avansat de lucru un concept auto hibrid electric-hidrogen. Automobilul cu patru locuri va avea capacitate suficientă pentru a parcurge drumul de la Râmnicu Vâlcea până la Bucureşti şi retur. 
Centrul Naţional de Hidrogen şi Pile de Combustibil de la Râmnicu Vâlcea a fost inaugurat în 2010 şi funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice (ICSI). Experimentele realizate de cercetătorii de la ICSI pentru folosirea hidrogenului şi pilelor de combustie ca mij­loc de propulsie auto au avut ca rezultat crearea, într-o primă etapă, a unui maşini ecologice propulsate pe bază de hidrogen. În timp, cercetătorii vâlceni au crescut performanţele maşinii ajungându-se la o viteză şi  o autonomie care depăşesc caracteristicile unui automobil electric clasic. Astfel, cercetătorii pregătesc  pentru luna octombrie un concept auto, un hibrid electric-hidrogen, gata să circule pe drumurile naţionale.
Un proiect de 12 milioane euro
În nici doi ani de zile, cercetările au evoluat spectaculos la institutul din Râmnicu Vâlcea. În cadrul unui proiect de 12 mi­lioane euro provenite în principal din fonduri structurale  şi care are termen sfârşitul anului, rezultatele cercetării se vor concretiza în instalaţii de criogenie de mare capacitate şi performanţă, dar şi prin noul concept auto hibrid electric-hidrogen.
Unde ne situam însă în raport cu celelalte ţări în ceea ce priveşte cercetarea aplicată în privinţa pilelor cu hidrogen? Directorul ICSI, Ioan Ştefănescu, spune că deţinem un loc fruntaş în Europa şi am recuperat în doi ani ceea ce alţii au realizat poate în două decenii.


 Foto: ICSI
„Suntem la nivelul celorlalte institute care realizează cercetare avansată în domeniu. Despre Institutul Naţional de Hidrogen putem spune că nu prea avem concurenţă în Europa. Doar în Turcia mai există un institut similar, construit de americani. Institutul din România a fost inaugurat în 2010, cu o investiţie a statului român de 4 milioane euro. Avem laboratoare şi standuri de încercări de excepţie. Am adus în Europa echipamente pentru crearea şi testarea motoarelor cu hidrogen care nu există în ţări precum Germania sau Olanda. Avem echipamente din Statele Unite, se lucrează cu ele doar în anumite condiţii, pe baza unor înţelegeri, pentru că este vorba de tehnologie extrem de avansată", a declarat Ioan Ştefănescu.

Articol apărut în ziarul România liberă: http://tinyurl.com/ck8t65q

Prototipul costă 200.000 de euro
Noul automobil cu hidrogen realizat la Râmnicu Vâlcea va avea patru locuri, va atinge viteza de 120 kilometri pe oră şi va avea autonomie suficientă pentru a putea circula fără prea mai probleme pe şosele. Pentru realizarea acestui nou concept s-a pornit de la modelul de bază realizat tot de cercetătorii vâlceni. Automobilul iniţial era construit pe platforma unei mici maşini de golf cu două locuri. Micul automobil atingea viteze de 25 km/h, puterea de 3-5 KW şi o autonomie de 150 de kilometri.
Noul automobil cu pile de hidrogen va avea o autonomie de cel puţin 260 de kilometri şi viteze superioare unui automobil electric clasic. Pentru a putea circula pe drumurile naţionale, maşina va fi omologată şi înmatriculată.
Va fi un microbuz cu patru locuri, construit pe o platformă ce va fi reconfigurată de noi, a menţionat directorul Institutului Naţional de Hidrogen, Mihai Varlam.
„Este vorba de un concept, nu avem în vedere acum eficientizarea economică. Costurile sunt foarte mari, dar rezultatele pe care le vom obţine sunt deosebite. Dacă discutăm doar de proiectul acestui automobil costurile însumate sunt de aproximativ 200.000 de euro", a mai menţionat Mihai Varlam.
Automobilul de patru locuri va fi construit pe platforma unui autoturism produs de o companie specializată din Germania care fabrică doar prototipuri. Cercetătorii de la Râmnicu Vâlcea vor reconfigura platforma primită şi vor monta pe ea dispozitive şi alte echipamente specifice pentru ca maşina să poată circula alimentată cu pilele de hidrogen.

Viitorul automobilului cu hidrogen

Deşi în lume există deja câteva modele de automobile care circulă folosind drept combustibil hidrogenul, până când vom vedea circulând pe şosele un număr mare de automobile de acest gen va mai trece ceva vreme. Directorul ICSI, Ioan Ştefănescu, consideră că probabil în 2025 vom putea vedea pe drumuri mai multe astfel de automobile.
„Viitorul maşinii cu hidrogen nu este unul imediat. E nevoie de o infrastructură bine pusă la punct şi de anumite cercetări care sunt în curs. Va trebui analizat minuţios şi impactul pe care îl are asupra mediului arderea hidrogenului. De asemenea, pilele de combustie încă au costuri mari. Va trebui analizat în ce măsură multiplicarea va scădea şi costurile. Mai este nevoie de dezvoltare. Sunt aspecte care mai trebuie rezolvate, analizate-legate de mediu, de funcţionarea şi utilizarea acumulatorilor etc. Nu se discută deocamdată doar despre eficientizare, despre bani. Importantă este asocierea cercetătorilor. Se lucrează în echipe complexe cu fizicieni, softişti, matematicieni, chimişti", a precizat Ioan Ştefănescu.
O altă problemă care apare în utilizarea automobilelor cu hidrogen este legată de alimentarea acestora. Specialiştii spun că, deşi problema înmagazinării hidrogenului este rezolvată, utilizarea propriu-zisă a acestuia ridică undele probleme.
„Fie că este vorba de hidrogen în stare gazoasă sau lichidă, utilizarea acestuia în staţiile de alimentare nu este deocamdată la îndemâna unui simplu angajat, ca la staţiile de benzină. E nevoie de cunoştinţe temeinice de criogenie,  dobândite prin studiul la o facultate de profil pentru a putea lucra cu un panou de control de la o staţie de distribuţie. Însă evoluţiile în domeniu sunt spectaculoase, apar permanent rezultate noi ca urmare a cercetărilor. Rămâne să vedem şi ce ne rezervă viitorul apropiat", spune Ioan Ştefănescu.

Autostrăzile hidrogenului

Marile companii de automobile au în lucru diferite modele alimentate cu hidrogen. Există mai multe tipuri de astfel de automobile: cele hibrid electric-hidrogen, cele care ard direct hidrogenul într-un motor clasic cu compresie sau cele care au doar pilă de combustie cu hidrogen.
În Europa circulă deja câteva zeci de automobile hibrid cu hidrogen. În schimb, în SUA, japonezii de la Honda comercializează deja modelul FCX Clarity, care  utilizează curent electric rezultat din combinarea hidrogenului şi oxigenului, într-o celulă de combustibil (fuel cell). Honda testează prototipuri FCX pe hidrogen de aproape un deceniu, iar din 2002 o serie de municipalităţi din SUA au început să le testeze zilnic.
Printre companiile interesate de tehnologia fuel cell se numără  BMW, Daimler, Fiat, Ford, Ge­neral Motors, Mazda, Nissan, Toyota si Volkswagen.
Pentru luna mai, compania Mercedes a anunţat lansarea unui nou model denumit B Hydrogen. În schimb, compania BMW produce de aproape doi ani un model pe hidrogen care însă nu funcţionează cu pile de combustibil, ci arde direct hidrogenul într-un motor cu combustie.
În Europa există 270 de staţii de alimentare a autoturismelor cu hidrogen. Aceste staţii sunt distribuite pe şase autostrăzi denumite „autostrăzile hidrogenului", în Germania, Benelux şi ţările scandinave.  

Alternativă energetică

Centrul Naţional de Cercetare pentru Hidrogen şi Pile de Combustie din cadrul Institutului de Criogenie şi Separări Izotopice (ICSI) este o investiţie care a fost  realizată cu fonduri de la bugetul statului, dar şi cu o contribuţie financiară din partea institutului.  Centrul Naţional de Hidrogen se ocupă cu dezvoltarea unor sisteme care să producă hidrogen din surse regenerabile, cum sunt biomasa, energia solară, eoliană  sau hidrocarburi. Acest gen de energie, care în prezent este produsă mai ales în Statele Unite, poate fi utilizată pentru funcţionarea unor maşini electrice sau chiar pentru avioane.
"Tehnologiile bazate pe hidrogen sunt o alternativă la criza de energie. Aceasta energie este deja folosită la scara mai mare în Statele Unite. Exista surse de rezervă pe pile de combustie, aeroporturile sunt dotate cu maşini de tractare a avioanelor cu pile de combustie. Marile companii din Europa, precum Siemens şi Mercedes investesc sume considerabile în astfel de tehnologii", a declarat diectorul ICSI, Ioan Ştefănescu.

joi, 2 februarie 2012

Repartitoarele pentru caldura sunt o pacaleala. Contoarele sunt solutia

Expertul în programe energetice, Tudor Popescu, a declarat în cadrul ediţiei din 1 februarie a emisiunii Dezbaterile RL că repartitoarele sunt doar un mod de a păcăli contribuabilii. În schimb, soluţia pentru scăderea costurilor la întreţinere o reprezintă contoarele.

Tudor Popescu, fost director al Agenţiei Municipale pentru Eficientizare şi Reglementare în domeniul Energiei Bucureşti (AMEREB), discută cu Romulus Cristea despre principalele motive pentru care preţurile la întreţinere sunt în continuă creştere.





* Vezi şi Soluţiile lui Popescu pentru reducerea facturii la întreţinere: bazine construite de Udrea, gospodari capabili şi contoare de căldură