luni, 29 martie 2010

Marea bula imobiliara din micul centru istoric

Miraj. Patronii spaţiilor comerciale din Lipscani visează să se îmbogăţească peste noapte

 Ameţiţi de succesul pe care îl au cafenelele, proprietarii din vecinătate visează să se îmbogăţească rapid, cerând chirii de 4-5 ori peste preţul pieţei. Cafenelele din centrul istoric aduc profituri anuale estimate la 10 milioane de euro.
Oricine merge seara în centrul vechi al Bucureştiului, mai ales la sfârşit de săptămână, vede că toate cafenelele sunt pline. Trebuie să fii norocos sau să faci rezervare din timp pentru a găsi o masă. Într-un oraş lovit de criză, o astfel de imagine îi atrage pe cei care vor să facă o investiţie, în căutarea unui profit rapid şi sigur. Întrebarea este cât ar costa să închiriezi un spaţiu într-una din clădirile din zona Lipscani. Reporterii României libere au discutat cu deţinătorii de magazine din centrul istoric, sub pretextul închirierii unui spaţiu comercial pentru a-l transforma în cafenea.
Pe podeţe din lemn îmbâcsite de noroi şi suspendate deasupra unor gropi rămase neacoperite în urma excavărilor arheologice de acum un an şi jumătate, am străbătut cu greu strada Gabroveni. Spaţiile comerciale aparent abandonate, aflate însă în procese de revendicare, alternează cu cafenele, magazine de textile şi rochii de mireasă.
De aproape un an şi jumătate în zona Lipscanilor s-au deschis zeci de cafenele care seara devin arhipline. Vremea frumoasă umple şi terasele aferente micilor restaurante-cafenele cu sute de tineri şi turişti. Doar cafenelele din centrul istoric aduc anual profituri estimate la 10 milioane euro, plasând Lipscaniul pe locul doi, după Dorobanţi, în topul afacerilor de acest gen.
Mergând din uşă în uşă, după ce ni s-a spus că e greu de găsit vreun loc de închiriat, contractele fiind făcute în avans cu doi, chiar trei ani, am ajuns la intersecţia cu pasajul francez, unde ni se indiåcase un posbil spaţiu de închiriat. Am intrat alături, la un atelier de gravură, pentru a întreba de proprietar şi spaţiu.

De închiriat: spaţiu în litigiu cu 200 euro pe metrul pătrat
„Da, da, vreţi să închiriaţi? Păi, eu vă cer 7.000 euro pe lună şi o garanţie pe două luni. Eu atât am pretenţia, dacă doriţi să vă riscaţi", ni s-a adresat o persoană care a lăsat să se înţeleagă că ar fi patronul. Am cerut lămuriri cu privire la „riscurile" aduse în discuţie şi, surpriză, era vorba de o fostă cooperativă ai cărei angajaţi se pare că se privatizaseră, însă spaţiile se aflau de ani buni în litigiu: „a venit un proprietar din focşani, e încă incert, sunt nişte hotărâri judecătoreşti, dar dacă vine, ce facem? Vă riscaţi? Eu vă închiriez dacă doriţi". Ne prefacem interesaţi şi negocierile continuă. „spaţiul are 36 de metri pătraţi, cu tot cu vitrine", a precizat negustorul. Încăperea oferită spre închiriere avea geamurile acoperite cu grilaje grosolan şi în grabă confecţionate din fier ruginit si câteva lacăte care le ferecau. În interior se zăreau parchetul desfăcut şi pereţii sparţi şi scorojiţi. În scurt timp aveam să aflăm că o mare parte din spaţiile comerciale din zonă sunt în proces de revendicare. Mai facem o încercare la un mic atelier mecanic, aflat într-o încăpere de câţiva metri pătraţi, la colţul străzii. De data asta, cerem la închiriere spaţiul pentru un birou de detectivi. Fără să stea pe gânduri, persoana aflată în interior se aruncă la preţ cerând 3.000 euro pentru nici zece metri pătraţi: „e exact ce vă trebuie, vi-l dau de mâine dacă veniţi cu banii". După ce îi spunem individului că, de fapt, avem de gând să-i urmărim pe evazioniştii fiscali din zonă, primim la schimb o înjurătură şi suntem îndrumaţi să plecăm degrabă.
Pe strada Şelari întrebăm de posibilitatea închirierii la un mic magazin de articole chimice. Angajatul ne expediază repede după ce ne admonestează, argumentând că din cauza noastră, pentru că dorim să deschidem o cafenea, ar putea să rămână fără loc de muncă. Găsim însă în apropiere un alt amator de afaceri-bombă. Ne introduce printre nişte dărâmături într-un fel de depozit aflat la parterul unui case aproape prăbuşite. Se grăbeşte să încheie repede o afacere: „ieftin rău de tot pentru ce vad e în zonă. Fără acte - 2.500 euro, cu acte - 4.000 euro". Banii aceştia, pentru o suprafaţă insalubră, cu infiltraţii şi care nu depăşeşte 70 de metri pătraţi.

Geamgerie contra cafenea
„Fără 3.000 euro lunar nu discutăm", ne-a răspuns fără să clipească proprietara unei geamgerii de pe strada franceză, după ce am întrebat-o dacă spaţiul este de închiriat. „şi banii înainte pe un an, plus două luni garanţie, pentru că aşa se procedează", a mai completat patroana care nu avea chef de discuţii, plictisită fiind, se pare, de agenţii imobiliari care dau necontenit târcoale.
Un angajat, geamgiu de meserie şi trecut de vârsta pensionării, a fost desemnat să ne ofere amănunte despre starea spaţiului şi să ne explice ce vecini am avea dacă închiriem. „spaţiul are vreo 60 de metri pătraţi şi grup sanitar. La intrare, în stânga magazinului, este un imobil în renovare de câţiva ani, iar în dreapta, cafenea cu vad. Vizavi, acolo unde erau magazinul bisericesc şi cel de obiecte de menaj, sunt nişte probleme. Am auzit că au fost retrocedări ilegale, s-au schimbat proprietarii de trei-patru ori, de aia sunt închise şi placajele puse pe vitrine. La noi nu sunt neclarităţi, scăpăm de stocul de geamuri şi oglinzi într-o lună şi puteţi închiria spaţiul, iar investiţia vă priveşte", ne-a explicat geamgiul plictisit. Micul atelier de geamuri şi oglinzi (fără nici un fel de amenajări sau îmbunătăţiri) este singurul din zonă, celelalte spaţii funcţionale fiind în prezent, majoritatea, cafenele de succes. De mai bine de un an, primăria capitalei a amenajat carosabilul cu dale de piatră cu aspect antic şi a plantat pe toată lungimea străzii felinare electrice. Celelalte magazine care erau altădată pe stradă (un magazin de articole bisericeşti, un magazin de seminţe, un depozit cu vânzare de electrocasnice etc.) Au obloanele trase şi aşteaptă clarificarea situaţiei juridice, pentru ca noii proprietari să deschidă, bineînţeles, restaurante cochete şi cafenele de succes.

„Am lucrat şi pentru masoni"
Nicolae Zdârcă, unul dintrepuţinii meseriaşi ai bucureştiului care mai confecţionează manual pălării, aproape că ne dă pe uşă afară când îl întrebăm dacă nu-şi închiriază spaţiul pentru cafenea.
Atelierul de pălării din şepcari este unul dintre cele mai vechi din Bucureşti, pălărierul lău­dându-se că a confecţionat, de-a lungul a 40 de ani de meserie, pălării la comandă pentru mulţi politicieni şi alte celebrităţi, începând de la Gheorghe Gheorghiu-Dej, miniştirii PCR, membrii CPEx şi terminând cu actuali politicieni şi artişti.
Vizavi de atelierul de pălării, tot pe şepcari, se află un magazin de podoabe lucrate manual şi care îi aparţine lui Ion Coteanu, tatăl cunoscutei interprete Dana Coteanu, alias Marijuana. Fost inginer, Coteanu nu acceptă sub nici o formă să închirieze: „de o perioadă de timp, afacerea nu merge slab, ci foarte prost. De 1 martie abia am reuşit să vindem de 40 lei, în timp ce anii trecuţi vindeam de 5.000 lei. Însă am decis să nu renunţăm. Lucrăm la comandă, avem stoc mare de marfă şi materie primă, plus o unitate de producţie. Nu  facem ca­fe­nea pentru că am  văzut la fiul meu, care a avut un restaurant, că e dificil, vin unii şi mă­nâ­ncă pe gratis şi trebuie să le dai, pentru că altfel nu mai scapi de controale. Rămânem cu afacerea asta de podoabe. Am lucrat pentru vedete, case de film, televiziuni. Unii nu şi-au plătit nici acum datoriile. De la Janine mai avem de primit 3.000 - 4.000 euro pentru accesoriile livrate, dar a plecat în Franţa, asta e... anul ăsta lumea vine mai des să recondiţioneze bijuterii, să le repare, de cum­pă­rat nu prea. Noi lucrăm orice obiect de podoabă, am făcut şi pentru masoni şor­ţuri, accesorii şi toată lumea a fost mul­ţumită", a spus Ion Coteanu.

Proprietarii „tatonează" terenul
Analistul imobiliar Radu Ziliş­teanu consideră că în centrul istoric preţurile la chirii cresc pentru că proprietarii au simţit că piaţa imobiliară dă semne timide de revenire.
„Practic, proprietarii ta­tonea­ză terenul, unii au simţit că începe să se încălzească uşor şi se profită de acest fapt. În orice caz, o chirie de 100-200 euro/me­trul pătrat este exagerată. Dar dacă avem în vedere po­ten­ţia­lul viitor al zonei, faptul că, probabil,  cândva se va termina şi renovarea imobilelor, este posibil ca unii să aibă fixată o ţintă. E greu de apreciat însă ce se întâmplă în perioada imediat următoare", ne-a declarat Zilişteanu.
Pe strada Lipscani, artera principală a zonei, nu prea ai de unde alege spaţii de închiriat. Cele care sunt oferite în prezent la închiriere sunt nepartajabile, cu suprafeţe foarte mari sau care au destinaţie prestabilită doar pentru un anumit tip de comerţ. Proprietarul unui ma­gazin de obiecte pentru nunţi ne-a spus că majoritatea magazinelor din zonă sunt închiriate pe perioade foarte lungi (până la patru ani), cu contracte ferme, foarte puţine spaţii putând fi adaptate pen­tru cafenele. De exemplu, fostul magazin de textile Ma­cul Roşu, cu o suprafaţă des­fă­şu­rată (include şi subsol şi mansardă) de 1.410 metri pă­traţi, se închiriază cu 22.000 euro pe lună. Vizavi de Macul Roşu, alt magazin de textile oferă la închiriere un spaţiu, în interiorul altui spaţiu, doar pentru comerţ de textile. Tot pe  Lipscani, un proprietar oferă la închiriere doar standuri pentru confecţii şi încălţăminte cu 1.050 euro/lună pentru nici 20 de metri pătraţi.

„Nu se mai poate, am vândut doar un coif"
Nicolae Copăceanu a avut până în urmă cu o săptămână un atelier de manufactură-armurerie pe intrarea Soarelui, la doi paşi de Lipscani. Micul spaţiu de vreo 20 de metri pătraţi a fost transformat rapid în cafenea. Spadele, coifurile, ar­murile şi scuturile masive de pe pereţi amintesc însă despre vechea destinaţie a spaţiului.
„domnule, s-a terminat şi cu activităţile culturale în ţara asta. Păi, în anii trecuţi nu făceam faţă la comenzi. Făceam armuri, săbii, coifuri, spade pentru case de filme, pentru teatre, amenajări de spaţii interioare în manieră medievală. Reuşeam cu banii din armurerie să organizez alte manifestări cul­tu­ra­le, expoziţii, tabere medievale. Din păcate, asta e! Anul asta am primit doar o comandă pentru un coif, nu se mai putea continua", ne spune cu supărare nicolae copăceanu. Pro­fe­sorul de istorie Bogdan Ciachir, asociatul lui Copăceanu, ne povesteşte că în prezent plătesc pen­tru spaţiu, la un mandatar (proprietarul nu a fost văzut la faţă), 700 euro plus tva.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 30 martie 2010
Foto: Romania libera / Mihai Barbu

duminică, 7 martie 2010

Bucuresti-Ploiesti: inaugurarea lui Boc, amanata pentru 2012


» Tronsonul de autostrada Bucuresti-Ploiesti nu va fi gata nici in acest an, dupa aproape trei ani de la demararea lucrarilor. Desi reprezentantii Guvernului condus de Emil Boc au anuntat, nu mai devreme de jumatatea anului trecut, ca in toamna anului 2009 vor fi asfaltati 30 de kilometri, iar din iulie 2010 se va putea circula pe autostrada intre centurile oraselor Bucuresti si Ploiesti, situatia din teren este cu totul alta: cel mult doi kilometri superficial asfaltati (intr-o zona des vizitata de oficiali si presa) si o parte din constructorii care afirma ca in nici un caz autostrada nu se va putea finaliza in cursul anului 2010.
Termenul initial pentru terminarea lucrarilor la tronsonul Bucuresti-Ploiesti a fost anuntat pentru 2009, in mandatul fostului ministru al Transporturilor Ludovic Orban. In 2009 se revine, iar noii reprezentanti ai Ministerului Transporturilor devanseaza lucrarile cu inca un an. Constructorii spun, in schimb, ca asfaltarea pe intreg tronsonul nu va fi incheiata, in cel mai fericit caz, mai devreme de prima jumatate a anului 2011, iar segmentul urban al autostrazii (circa sapte kilometri) va fi gata abia peste doi ani daca se obtine finantare si nu intervin alte probleme (de exemplu, cercetari arheologice care insa au fost deja previzionate de specialisti).

Romulus Cristea

Bugetul redus asigurat pentru a finanta continuarea lucrarilor este principala justificare a oficialilor cand vine vorba de intarzierile repetate la constructia de autostrazi. Aceeasi justificare se ofera la finele fiecarui an, cand se trage linie si se constata ca termenele de constructie nu sunt respectate. Cu toate acestea, politicienii nu se sfiesc sa tot anunte noi si noi termene, de cele mai multe ori nerealiste si care contrazic realitatea din teren.
In cazul tronsonului Bucuresti-Brasov, la jumatatea lunii februarie 2010, premierul Emil Boc a declarat in cadrul unei intruniri de la Ploiesti ca lucrarile sunt realizate in proportie de 50% si ca spera ca acestea sa fie finalizate pana la sfarsitul anului. De asemenea, Boc a afirmat intr-o conferinta de presa ca se lucreaza "in ritm accelerat" la constructia autostrazii.

Pentru a observa stadiul lucrarilor, o echipa a ziarului s-a deplasat la fata locului, in punctele de lucru ale autostrazii. Ca o prima observatie, potrivit spuselor lucratorilor aflati pe santier, lucrul a fost reluat pe 1 martie, dupa ce, in perioada decembrie 2009-sfarsitul lunii februarie 2010, iarna deosebit de grea a intrerupt lucrarile. Stadiul lucrarilor este practic la nivelul anului trecut, exceptand unele manopere la poduri si alte traversari. Cei 30 de kilometri de asfalt sunt, de fapt, maximum doi, in zona Barcanesti-Rafov, zona vizitata des de oficiali si jurnalisti cand li se prezinta stadiul lucrarilor. O alta portiune de autostrada deosebit de importanta si care practic reprezinta zona de preluare a traficului dinspre Bucuresti nici nu a fost inceputa. Este vorba de aproape 7 kilometri de drum intre zona Petricani din sectorul 2 si zona spre stefanesti de langa centura Bucurestiului.

Amanare dupa amanare
Termenul initial pentru terminarea tronsonului Bucuresti-Ploiesti, anul 2009, a fost anuntat in mandatul fostului ministru al Transporturilor Ludovic Orban. In 2009, se revine, iar noii reprezentanti ai Ministerului Transporturilor sustin ca lucrarile se vor termina cel tarziu la sfarsitul anului 2010. Deci o devansare de inca un an, insa se mai mentioneaza unele termene intermediare: in toamna anului 2009 se va turna asfalt pe 30 de kilometri, iar in iunie-iulie 2010, daca finantarile vor fi suficiente, am putea circula cu autovehiculele pe un segment de cateva zeci de kilometri din Autostrada Bucuresti-Brasov.
La inceputul acestui an au intervenit din nou probleme legate de buget. Chiar daca  anul acesta, potrivit promisiunilor, urmau sa se deschida circulatiei cei 12 kilometri intre centura ocolitoare a Bucurestiului si Moara Vlasiei, precum si cei 42 kilometri dintre Moara Vlasiei si Ploiesti, suma aprobata pentru proiect  este de 700 milioane lei, jumatate din cat ceruse compania pentru definitivarea lucrarilor. si cum banii asigurati de la buget sunt insuficienti, termenul va fi din nou amanat. Pana cand? Greu inca de raspuns. O parte din lucratorii aflati pe santiere ne-au declarat ca, si in conditiile in care ar fi bani suficienti si totul ar decurge fara probleme,  lucrarile la autostrada nu vor fi gata in nici un caz in acest an.

Partea urbana a autostrazii, peste doi ani
Autostrada Bucuresti-Ploiesti este impartita in doua segmente: Bucuresti-Moara Vlasiei (19,5 km), contract castigat in aprilie 2007 de consortiul italian Pizzarotti si Tirena Scavi, si tronsonul Moara Vlasiei-Ploiesti (42,5 km), contract adjudecat in octombrie 2006 de consortiul roman format din Euro Construct Trading ‘98, Spedition UMB si Pa & Co International. Valoarea totala de executie a celor doua segmente a fost stabilita la 420 milioane euro. Cele doua tronsoane sunt gata in proportie de 21% si, respectiv, 42%, potrivit informatiilor publicate pe  site-ul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR).
In prima portiune a autostrazii, intre Bucuresti si Moara Vlasiei, care insumeaza 19,6 kilometri, constructor este consortiul Pizzarotti-Tirena Scavi. Lucrarile de santier avanseaza in mai multe puncte de lucru, incluzand atat constructia unor poduri si pasarele, cat si portiuni de kilometri intregi unde se lucreaza la terasament. Turnarea betoanelor pentru piloanele de la podul ce traverseaza Balta Cretuleasca a fost incetinita de descoperirea unui sit arheologic.
Partea urbana a autostrazii, care ar trebui sa faca jonctiunea intre zona Petrichioaia din sectorul 2 si zona centura, la stefanesti (la kilometrul 6 al autostrazii), nu va putea fi terminata mai devreme de 2012. "Amplasamentul nu a fost inca predat de beneficiar (CNADNR – n.n.), procedura este in desfasurare. Daca ni se preda terenul si nu intervin alte probleme (de exemplu, cercetari arheologice de mare durata), segmentul de autostrada ar putea fi finalizat intr-un an si jumatate-doi ani", ne-a declarat Francesco Burdisso, director de santier la Pizzarotti
Cat priveste stadiul exproprierilor, repre-zentantii constructorilor italieni spun ca, pe portiunea care se lucreaza, acestea sunt incheiate in proportie de peste 90%, existand doar mici suprafete ramase neexpropriate. "La noi, lucrarile sunt gata in proportie de peste 21% – stadiul fizic certificat. Cat priveste finantarea din acest an pentru continuarea lucrarilor, nu am fost inca informati. Urmeaza sa aflam. Au mai ramas si de anul trecut niste restante, dar nu mult. Conform planului nostru, asfaltarea autostrazii intre kilometrul 6 si kilometrul 19,5 se va face anul viitor, speram in prima jumatate a anului 2011", a precizat Burdisso.

Lucrari arheologice extinse
Cercetarile arheologice ale siturilor peste care va trece traseul viitoarei autostrazi au fost intrerupte pe perioada iernii si se vor relua peste doua saptamani. Cea mai ampla lucrare de cercetare arheologica se desfasoara in zona Baltii Cretuleasca, unde s-au descoperit un complex de locuire si o necropola cu morminte datate de la sfarsitul sec. XVI-prima jumatate a sec. XVII, chiar la picioarele podului viitoarei autostrazi ce trece prin stefanesti. "Cercetarea arheologica efectuata in perioada 18 mai-31 august 2009 pe traseul viitoarei Autostrazi A3 Bucuresti-Brasov, in zona viaductului de traversare a Vaii Pasarea, a condus la descoperirea unei necropole plane de inhumatie, datand din perioada sec. XVI-XVII, dar si a unor vestigii diverse apartinand unor structuri de habitat, incadrabile cronologic in perioada preistorica (culturile Glina, Hallstatt timpuriu) si in cea medievala, sec. IV-VI, cultura Dridu, sec. XVII-XVIII. Au fost investigate exhaustiv 271 de morminte de inhumatie si peste 80 de complexuri arheologice cu functiuni diverse (locuinte semiadancite, bordeie, cuptoare etc.), practic fiind cercetata integral intreaga suprafata afectata de construirea autostrazii. Cercetarea necropolei plane de inhumatie – situata in cuprinsul viitoarei cai rutiere –, dar si analiza spatiala a dispunerii defunctilor si a mormintelor indica foarte clar faptul ca este vorba de un cimitir crestin, datand de la sfarsitul secolului al XVI-lea si din secolul al XVII-lea, partea sa estica fiind afectata semnificativ de lucrari antropice moderne si contemporane. In baza observatiilor stratigrafice preliminare, se poate considera ca necropola plana de inhumatie din secolele XVI-XVII are suprapus orizontul de locuire medievala datand din sec. XVII-XVIII. Toate aceste descoperiri confirma potentialul arheologic semnificativ – relativ bine cunoscut anterior, datorita altor cercetari mai vechi, de mai mica sau mai mare amploare – existent de-a lungul Vaii Pasarea", ne-a declarat Corina Bors, de la Muzeul National de Istorie a Romaniei, care coordoneaza lucrarile arheologice din zona.

Cu autostrada in curte
Singura bucata de autostrada asfaltata (cu un prim strat superficial) se afla in zona Barcanesti-Rafov si nu depaseste o lungime de 2 kilometri. Pe tronsonul Moara Vlasiei-Ploiesti (42,5 km), contract adjudecat de consortiul roman format din Euro Construct Trading ‘98, Spedition UMB si Pa & Co International, se lucreaza, segmentat, in mai multe zone ale viitoarei autostrazi: Moara Vlasiei, Vlasia, Lipia, Barcanesti etc. Stadiul fizic certificat al lucrarilor de constructie este 42%,  un nivel dublu fata de primul segment al autostrazii (Bucuresti-Moara Vlasiei). Desi lucrarile au fost contractate inca din 2006, nici pana in prezent problema exproprierilor nu a fost in totalitate rezolvata. "Din 900 de dosare de expropriere, care reprezinta tot atatea loturi ale localnicilor, doar 400 au fost incheiate. La o parte, din cauza reverificarii documentatiei tehnice, s-a dat respingere, la o alta parte s-au efectuat plati conform legii. Sunt cazuri in care pe terenurile oamenilor se efectueaza de mai mult timp lucrari la autostrada, insa nu s-au platit banii de exproprieri. De asemenea, sunt zeci de contestatii in instanta, oamenii in general reclamand pretul mic platit pe teren", ne-a declarat viceprimarul de la Moara Vlasiei, Florin Cucu.
La Moara Vlasiei va fi expropriat un singur imobil, cel al Ioanei Mihai, in care locuiesc sase persoane. "Inca nu stim nimic clar, desi de 4-5 ani ni se tot spune ca s-ar putea sa fim demolati. Abia in toamna au venit sa faca un cadastru pentru expropriere. Altceva nu stim. Nu ni s-a spus nici ce bani primim, cat teren ramane sau unde ne mutam. Asteptam o decizie", ne-a declarat proprietara Ioana Mihai.

La Barcanesti, Savu Afina, proprietara unui imobil aflat pe traseul viitoarei autostrazi, a refuzat in cateva randuri sa se mute, desi a primit somatie. De cateva luni are in curtea altadata cultivata cu arpagic si rosii pilonii unui pod suspendat al autostrazii, iar casa este practic la nici 2 metri de autostrada. "Suntem, in total, noua persoane care locuim in aceasta casa. Am fost  data in judecata de compania de autostrazi, in aprilie avem termen la tribunal. Problema noastra este ca din banii primiti drept despagubire pentru casa nu vom reusi sa ridicam alta. Pentru teren am primit 30.000 lei, iar pentru casa ni s-au oferit 110.000 lei. Am primit trei somatii de evacuare, ne-am opus de fiecare data", spune Afina Savu. Langa casa femeii, constructorii au demolat celelalte constructii si au turnat pilonul podului peste DN1. 

Articol aparut in ziarul Romania libera din 8 martie 2010

Foto: Romania libera

marți, 2 martie 2010

Deputatii vor sa oblige firmele sa-si angajeze contabili full-time

Toate firmele, inclusiv cele mici, vor fi nevoite sa-si angajeze contabili cu norma intreaga daca o propunere legislativa de modificare a Legii contabilitatii, semnata de 41 deputati, va trece de Senat si va fi aprobata de Camera Deputatilor.

Romulus Cristea

Cele 700.000 de firme din Romania vor trebui sa aiba cel putin un contabil angajat cu contract de munca, potrivit unui proiect legislativ ajuns deja la Senat. In prima sa forma, din propunerea legislativa reiesea ca firmele vor fi nevoite sa-si angajeze doi contabili cu norma intreaga. Ulterior, dupa izbucnirea unor dispute, unii deputati au recunoscut ca exista o greseala in text, care va fi indreptata printr-un amendament, astfel ca va exista obligativitatea angajarii unui singur contabil cu norma intreaga. Principalul argument al initiatorilor a fost ca angajarea contabililor in regim part-time a dus la "proliferarea muncii la negru".

"Pe piata serviciilor contabile s-a profitat de confuzia privind notiunea de compartiment din Legea contabilitatii.   Astfel a proliferat munca la negru, situatiile financiare fiind intocmite de persoane care nu detin competenta necesara. Situatiile financiare intocmite astfel pot aduce atingere grava interesului public", arata deputatii semnatari. Pe forumurile de specialitate au fost postate opinii care acuzau posibile interese in modificarea legii ale Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania. Desi au fost contactati pentru a-si exprima pozitia in privinta propunerii legislative, reprezentantii organizatiei nu ne-au oferit un raspuns in timp util. Reprezentantii organizatiilor profesionale ale oamenilor de afaceri sustin insa ca propunerea deputatilor este incorecta si abuziva.

"Propunerile recente de modificare a Legii contabilitatii sunt contrare recomandarilor Comisiei Europene, care a sugerat adoptarea unor masuri anticriza pentru microintreprinderi. S-a cerut, de catre expertii CE, gasirea unor solutii de simplificare a unor masuri fiscale, nicidecum aplicarea unor decizii care sa complice situatia financiara a firmelor. Pentru ce sa angajezi, de exemplu, un contabil cu 8 ore pe zi cand exista firme care fac 10-12 operatii contabile pe luna? Textul propus de deputati contine erori care trebuie corectate", ne-a declarat Cristian Parvan, secretar general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri (AOAR).

Articol aparut in ziarul Romania libera din 3 martie 2010
Foto: expertizacontabila.ro

luni, 1 martie 2010

Datoria Rompetrol de 570.000.000 euro, urmarita de FMI


» Datoriile companiei Rompetrol catre statul roman, preluate de KazMunaiGaz, au fost considerate prin acordul cu Fondul Monetar International (FMI) venituri la bugetul de stat in 2010. Potrivit legii, in septembrie, statul ar putea redeveni actionar la Petromidia daca KazMunaiGaz nu va plati datoriile istorice ale grupului Rompetrol.

Romulus Cristea

Datoriile istorice estimate la 570 milioane de euro ale Rompetrol catre statul roman, preluate de KazMunaiGaz, sunt considerate, prin acordul cu FMI, venituri la bugetul de stat in 2010, ne-au declarat surse oficiale. Potrivit acelorasi surse, textul ordonantei care apoi a fost promulgat sub forma de lege nu prevede imperativ executarea Petromidia in cazul in care actiunile nu sunt rascumparate de la stat la data scadenta (septembrie 2010). "Initial, termenul scadent a fost fixat printr-o ordonanta la 20 de ani, dupa care s-a revenit la un termen de sapte ani. In perioada 2003-2004, datoriile Petromidia erau destul de mari, cea mai mare parte din TVA neplatita, insa statul a decis sa nu execute in acea perioada Rompetrol. Textul ordonantei prevede ca statul ar putea sa redevina actionar, insa nu e foarte clar ca Rompetrol trebuie sa plateasca", au precizat sursele citate. In contul datoriilor istorice ale rafinariei Petromidia, de aproximativ 600 milioane de dolari, Rompetrol a emis obligatiuni care vor ajunge la scadenta in 2010.

In schimb, Gheorghe Gherghina, secretar de stat, ne-a declarat ca, "potrivit legii, statul ar putea executa datoria Petromidia la data scadenta". De asemenea, premierul Emil Boc a declarat in noiembrie 2009: "Petromidia are de platit pana pe 30 septembrie 2010 suma de 570 milioane euro la stat. Daca nu se platesc, statul roman poate sa redevina majoritar la Petromidia". In decembrie 2009, intre oficialii Ministerului de Finante si KazMunaiGaz a avut loc un schimb de scrisori cu privire la datoria Petromidia, dar se pare ca tulburarile manifestate pe scena politica romaneasca de la acea vreme au mai amanat o vreme luarea unor decizii clare.
KazMunaiGaz, compania kazaha care a preluat Rompetrol Grup, a anuntat inca din iulie 2009 ca este pregatita sa isi asume datoriile grupului Rompetrol si ca se afla in negocieri cu mai multe banci internationale pentru a obtine finantarea datoriilor pe care grupul trebuie sa le plateasca statului roman pana in septembrie 2010.

"Preluam toata povara raspunderii datoriilor existente. Va trebui sa platim datoriile si ducem negocieri cu o alianta de banci internationale. KazMunaiGaz are posibilitatea de a plati datoriile", declara presedintele KazMunaiGaz, Kabyldin Kairgeldy, dupa ce a achizitionat integral grupul Rompetrol de la omul de afaceri Dinu Patriciu. Referitor la apropierea termenului scadent din septembrie 2010 si al unei decizii oficiale KazMunaiGaz de rascumparare a datoriei, surse Rompetrol afirma ca nu au fost luate inca decizii clare. "Inca nu exista o hotarare luata privind modul in care KazMunaiGaz va prelua datoriile Petromidia catre stat, se mai poarta unele discutii. Pana in septembrie mai sunt sase luni si mai este timp pentru a se putea lua o decizie la nivel executiv. Oficialii de la KazMunaiGaz au fost permanent deschisi la discutii legate de aceasta problema", spun surse din cadrul Rompetrol.

Privatizarea Petromidia a inceput in 1997 si a inregistrat doua esecuri pana in anul 2000, cand a fost cumparata de Rompetrol. Pe 31 octombrie 2000, Fondul Proprietatii de Stat a vandut catre Rompetrol Group BV Rotterdam 69,99% din actiunile Petromidia, pentru 51 milioane de dolari. In 2003, Guvernul Nastase a aprobat transformarea datoriilor istorice, de 725 milioane de dolari la vremea respectiva, in obligatiuni in favoarea statului roman.
Dinu Patriciu a vandut in iunie 2009 restul actiunilor pe care le mai detinea la Rompetrol Group catre KazMunaiGaz, dupa ce, in 2007, compania kazaha a achizitionat de la omul de afaceri roman 75% din actiuni pentru 1,6 miliarde dolari. Oficialii contactati de Romania libera nu au putut preciza la ce valoare s-ar face anul acesta conversia obligatiunilor statului in actiuni. Insa, in orice scenariu, statul devine actionar majoritar al rafinariei. Astfel, capitalul social al Petromidia este de doar 514 milioane euro, in timp ce valoarea pe bursa era ieri de numai 384 milioane euro.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 2 martie 2010
Foto: Romania libera