marți, 29 decembrie 2015

Casa Presei. Instalarea ultimei piese la statuia ”Aripi”

29 decembrie 2015. Casa Presei. 
Se instalează ultimul element metalic al statuii „Aripi”, pe amplasamentul fostului monument al lui Lenin, demolat în 1991. „Aripi” a fost proiectat de sculptorul Mihai Buculei, dar executat de o echipă de ingineri ai uzinei Electromecanica Ploieşti. Societatea e unul dintre cei mai mari producători de armament, muniţie şi rachete din ţară, aflată în subordinea Romarm.


 Filmare cu THL 5000 Tesla.

vineri, 9 ianuarie 2015

Ochii albaștri din presă omit să spună povestea completă

Un realizator tv și un ziarist din presa scrisă și-au adus brusc aminte că au avut legături ratate cu serviciile de informații. Unul a susținut că a fost ofițer acoperit, cel de-al doilea a relatat în spațiul virtual că a fost actor într-o ciudată tentativă de racolare. Ambii omit însă să spună ce-i mai important: cât borș au mâncat pentru a trăi o astfel de situație.

Lucrurile trebuie să fie clare de la început. Nu poți deveni „țintă” într-o acțiune de racolare dacă nu „transmiți” la sursă că ai suficient „material” pentru a fi „agățat” într-un sistem care nu se joacă de-a șoarecele și pisica precum în filmele americane. De asemenea, nu poți ajunge ofițer acoperit dacă chiar nu dorești. Pur și simplu e suficient să spui un „nu” apăsat pentru ca ofițerul de legătură să-și ia tălpășița. Mai trebuie adăugat că o acțiune de racolare în cadrul serviciilor de informații durează ceva mai mult decât își închipuie aiurea unii. Se urmează anumite protocoale, se respectă norme ca la carte și durata acceptabilă se poate întinde până la cinci ani. În situația în care ofițerul de legătură raportează reușita racolării într-o perioadă mult prea scurtă de timp, mai repede decât media acceptată în cadrul serviciului respectiv, toată acțiunea este supusă unor reverificări foarte atente, iar ofițerul intră chiar el în atenția specială a colegilor de breaslă.
Cazul realizatorului de televiziune a făcut ceva vâlvă. La început a fost acuzat de misticism și caracterizat chiar de colegii de breaslă cum că ar avea tulburări comportamentale. De fapt, el a fost aproape de sinceritate. Mai avea oare ceva de pierdut? A recunoscut atât cât a putut sau cât a știut, dar omițând amănunte relevante. 

Deși documentele prezentate nu aveau nicio importanță (un livret militar de rezervist și chitanțe de la un gheșeft făcut cu Ministerul Apărării), faptele relatate de jurnalistul vedetă tv au condus mai degrabă, pentru cunoscătorii sistemului, la două concluzii: fie a fost lucrat „în orb” și a trăit ani de zile cu impresia că este marele spion al presei, fie chiar a fost racolat, dar a clacat și a fost abandonat după un timp. Însă în ambele situații ar fi fost obligat să lucreze cu zel și la normă. 
Altfel de ce și-ar pierde cineva vremea cu tine? Cu visele spulberate, ziaristul și-a închipuit că dacă spune adevărul pe jumătate se curăță și de păcate. Situația ziaristului din presa scrisă care a publicat recent pe un site „cum a dejucat el o tentativă de racolare din partea SRI” este mult mai ciudată. Este foarte probabil ca el să fi jucat rolul de pion-momeală într-o acțiune de manipulare ordinară a altei instituții care se ocupă cu prelucrarea de informații. Se mai practică printre oamenii serviciilor: dacă m-ai călcat pe coadă când nu era cazul, pot și eu să te joc nițel și să te fac să vorbești singur pe stradă. Ziaristul susține că, aproape pe nepusă masă, un ofițer de legătură i-ar fi pus în față, pe masă, la semnat, angajamentul de ofițer acoperit. Ei bine, nici dacă ar fi reală tentativa de racolare și nici dacă ar fi fost un „joc” al altui serviciu, așa ceva nu se întâmplă în realitate. Ziaristul nostru ar fi trebuit să facă anterior dovada, printr-un prinos de rapoarte sau informații verificabile, că este apt pentru a fi racolat. Foarte probabil, așa s-a întâmplat în realitate. Doar că teama a fost prea mare și situația l-a depășit.

Articol apărut în Print Magazin din 20 octombrie 2014;  Autor: Romulus Cristea

miercuri, 17 decembrie 2014

Gloanțele dispărute, la TVR+

La aproape un sfert de veac de la evenimentele sângeroase din decembrie 1989, gloanţele extrase din ţintele umane ale acelor zile de către doctorii din spitalele româneşti, nu sunt de găsit.

rsz_133333333bis
TVR2
Episodul intitulat “Gloanţele dispărute” al seriei de filme documentare intitulată “Istorii încâlcite”, difuzat la TVR 2 şi TVR HD tratează tocmai acest subiect. În nopţile dramatice ale lui Decembrie 1989, medicii de la spitalele din Bucureşti au extras sute de gloanţe din trupurile demonstranţilor care manifestau împotriva regimului totalitar din România. Firesc ar fi fost ca aceste probe şi dovezi ale represiunii sângeroase să fie preluate cu un proces verbal şi folosite pentru identificarea celor care au tras în ţintele umane.
Pentru continuarea articolului apasă pe titlul:  Gloanțele dispărute, la TVR+

joi, 20 martie 2014

La TVR Internațional. Despre pariul cu agricultura, la emisiunea “România dus-întors”

Ediţia de joi 20 martie a emisiunii “România dus-întors” abordează agricultura şi perspectivele acestui sector în următorii 7 ani. De la ora 22.00, la TVR Internațional, Gabriela Dumbravă abordează tema schimbărilor din agricultură și ne arată cât de viabilă este investiția în acest sector. Invitații din studio: Romulus Cristea - jurnalist revista Agrointel; Daniel Botănoiu - secretar de stat în Ministerul Agriculturii; Marcel Cucu - vicepreşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Brăila
romania-dus-intors-ed_89021800 

* Emisiunea poate fi urmărită și pe TVR+, pe tabletă sau mobil. Peste jumătate dintre cetăţenii Uniunii Europene consideră că agricultura este foarte importantă pentru viitor. Aşa arată un sondaj publicat de Comisia Europeană şi efectuat cu ocazia modificărilor aduse Politicii Agricole Comune adoptate de Parlamentul European la sfârşitul anului trecut.
Noile prevederi pentru perioada 2014-2020 pun accent major pe protecţia mediului, pe sprijinirea tinerilor şi micilor fermieri cumva în detrimentul celor mari pentru care ajutoarele vor fi plafonate. Autorităţile de la Bucureşti pregătesc în această perioadă Planul Naţional pentru Dezvoltare Rurală care trebuie să se racordeze la politica europeană, dar trebuie să ţină cont şi de realităţile româneşti.